Eleni Papathanasiou, Beastify Beautify

 

Frumoasa sau bestia? Roz fondant și placid sau verde neon? Sunt doar câteva dintre frământările artistei Eleni Papathanasiou, transpuse într-o expoziție care abundă de cromatică, simboluri și, mai ales, senzații. O expoziție în care publicul a fost invitat să exploreze clișee și simboluri asumând, de la bun început, că nimic nu este ceea ce pare.

Născută la Salonic și absolventă a Școlii de Arte Frumoase de la Atena, Eleni Papathanasiou a creat  instalația Beautify/Beastify (2017) ca o critică la frumusețea înțeleasă ca unică modalitate a dezvoltării sociale, profesionale și personale a femeilor. Proiectul se compune din 8 lucrări mici, individuale pe care artista le-a prezentat la atelierul ei de la Școala de Arte Frumoase din Athena. Primul element care surprinde privitorul este alegerea unui titlu contradictoriu și interdependent, în același timp. Panathanasiou utilizează două cuvinte cu semnificații total opuse, între care este o diferență de doar o literă. Instalația are în vedere o analiză ironică a elementelor care alcătuiesc imaginea feminității. Este vorba despre un comentariu asupra punctelor problematice ce decurg din modelul vag al frumuseții și al sexualității care se impune și afectează identitatea feminină, prin intermediul stereotipurilor tradiționale asupra dorinței femeilor de a atinge perfecțiunea fizică.

 

Experiența privitorului nu este doar una vizuală, ci și senzorială. Artista lansează invitația de a pătrunde într-un mediu care, la prima vedere, pare prietenos și idilic. Culoarea roz este predominantă, seduce privitorul și îi dă impresia că s-ar afla într-o căsuță de păpuși. De altfel, de la vârste fragede, fetițele se identifică cu prințesele și se pregătesc din punct de vedere social să aprecieze rochiile, bijuteriile și machiajele. Societatea sacralizează de timpuriu frumusețea exterioară pe care o evocă asemenea unei mari puteri și totodată ca pe o armă în mâinile femeilor.

 

Coperta lucrării Riane Eisler, The Chalice & the blade. Our history, our future (prima ediție 1988)

 

Gylany (2017) @courtesy of the artist

Artista optează pentru un melanj de materiale opuse ca natură și semnificație. Dacă ne apropiem și observăm mai atent, latura bolnăvicioasă a ceea ce inițial părea drăguț și inocent începe să se arate. Făcând apel la elemente asociate cu îngrijirea și înfrumusețarea (ace, blană, mască, flori, peruci), Papathanasiou propune o scenografie centrată pe viziunea stereotipă a ritualului de curtare și împerechere. Lucrările ce alcătuiesc instalația sunt inspirate din teoriile de gen și din actualitatea socială. Lucrarea Gylany, de exemplu, este inspirată din lucrarea The Chalice and the Blade (1988). Pocalul aici simbolizează întâmpinarea, deschiderea, libera participare, pacea, femeia, în timp ce spada simbolizează invazia, războiul, bărbatul. În opinia lui Eisler, comuniunea armonioasă a pocalului cu spada (pe care ea o numește Gylany) implică bunăstarea socială. La Eleni Papathanasiou, această coproprietate armonioasă se înfățișează aici printr-un alt simbol – Steaua lui David – care, în calitate de simbol istoric, face referire la diferite religii și exprimă uniunea.

 

Eleni Papathanasiou, Ritual (2017), @ courtesy of the artist

 

Video-ul Ritual comentează modul în care societatea proiectează reprimarea naturaleții în frumusețe ca pe o virtute ce atrage invidia celorlalți. Frumusețea devine un obiect de invidiat, femeile luptă pentru a-l obține fiindcă acesta le oferă puterea (în principal, cea financiară), confortul, plăcerile și iluzia unei anumite superiorități. Culoarea verde – culoarea decadenței și a geloziei – cu care artista își acoperă corpul, seamănă cu o mască de frumusețe naturală destinată să confere pielii fermitate. Însă aici referința este puțin diferită. Este vorba despre moralitatea unei femei care își sacrifică personalitatea și chiar sufletul pe altarul frumuseții fizice. În opinia artistei, eforturile mari din partea femeilor pentru a dobândi o feminitate atractivă conduc tocmai la pierderea ei. Cu un asemenea contrapunct, spre exemplu, dintre budoarul roz și corpul verde, ea aduce o critică la adresa izolării voluntare prin care femeile sunt dependente de constrângeri sociale ajungând până la transformarea și exploatarea propriilor corpuri. Într-un sens extins, în cadrul video-ului, artista descrie frumusețea ca pe o confruntare constantă dintre Rău sau Bestie (cu trimitere la celebra poveste Frumoasa și Bestia).

 

 

 

 

Maria Xypolopoulou este curator și critic de artă independent. În prezent, este doctorand în istorie la Universitatea Paris 1 (Panthéon – Sorbona). Teza sa analizează utilizarea fotografiei în reprezentările culturale de gen din timpul Primului Război Mondial în Balcani. Ea și-a prezentat proiectele artistice în Grecia și Franța în colaborare cu galerii, instituții și alți curatori de artă. Interesele ei de cercetare includ istoria artei contemporane, istoria genului, istoria fotografiei și în special istoria femeilor fotografi.

 

Bogdan Afrasinei/ Entuziast de artă & traducător autorizat: În cadrul platformei ArTeVezi, traduc articole din franceză și spaniolă în română. În 2016, am obținut certificatul de traducător autorizat și până în prezent am colaborat cu multe instituții și agenții publice. De mic am avut norocul să fiu ghidat spiritual prin lumea artei de către bunicul meu – istoric și critic de artă român.