Primele fotografii în istoria artei, ne apar în alb şi negru, până la descoperierea peliculei moderne în culori  de către fizicianul James Clark Maxwell in 1861. Deşi arta fotografică a evoluat şi viaţa poate să fie exprimată cât mai realist în toate culorile ei, astăzi artiştii contemporani se folosesc de noua tehnologie pentru a exprima tot în alb şi negru contrastul dintre lumină şi umbră. Putem spune că este vorba despre un realism nou, care exprimă tensiunea trăirilor umane, un realism paroxist, pe care îl confirma şi Julien Oncete, la o discuţie deschisă despre arta fotografică în alb şi negru : „Fotografia în alb şi negru permite un mai mare control al reprezentării, mă ajută să pun accent pe calităţile importante ale subiectului fotografiat şi să minimizez influenţele deranjante, cum este culoarea, acestea fiind cuvintele aproximative ale lui Andreas Feininger despre fotografia în alb şi negru cu care sunt absolut de acord.”

Cerul pare învolburat, norii parcă abia aşteaptă să se decarce de ploaie, peisajele sunt pline de tot misterul lumii, iar figurile oamenilor sunt oglinzile vieţii pline de greutăţi. Ei sunt „eroii” lui Julien Oncete pe care îi găsim ascunşi în cele mai indeparate locuri rurale dar şi a celor mai mari metropole, unde totul devine anonim, în sunetul distonant al mulţimilor.

12771696_1192687797408381_5550410643802625575_o

Pe aici îşi face viaţa fotograful Julien, ca un aventurier şi explorator al celor mai întunecate spaţii din natura umană: „(…) Recunosc că mă atrage dramaticul din viaţa de zi cu zi, oamenii cu problemele lor nesfârşite şi specifice locului în care trăiesc. România este o ţară foarte potrivită pentru dramatismul imaginilor cu locuitorii satelor, în special, sate situate de multe ori într-un peisaj de o neuitată frumuseţe…”

Ca un călător montaniard pe cele mai înalte creste ale Carpaţilor Româneşti, Julien a ajuns la o maturitate spirituală în liniştea specifica munţilor. Aceasta maturitate i-a făcut cunoştinţă cu aparatul de fotografiat: In 2009 am simţit nevoia să fac drumeţii montane şi o dată cu această nevoie, a venit şi dorinţa de a păstra anumite amintiri legate de munţii noştrii, de peisajele superbe pe care le-am descoperit în Carpaţii Româneşti. Aşa am ajuns la concluzia că îmi trebuie un aparat de fotografiat, ca mai apoi să urmez cursuri intensive de tehnică şi arta fotografică, în Bucureşti. Învăţ continuu, dar mai ales din mers, pentru că merg mult şi sunt un om de acţiune ” 🙂

Julien este si un om al contrastelor. Se întoarce de la munte direct în universul citadin , unde  experimenteaza cele mai memorabile întâmplări, una dintre ele îl proiectează cu gândul în Londra: Experienţa mea de pe străzile Londrei de anul trecut care a durat 3 săptămâni, a fost ca un maraton foto pentru mine unde nu a fost exclusă oboseala, dar în acelaşi timp, totul părea neasemuit de frumos… Am fost singur şi am încercat să ating cât mai multe din <> pe care mi le-am dorit aproape. A fost marcant şi atât de diferit… Probabil că acolo mi-am conştientizat locul meu în lumea artelor, acela de fotgraf. Mărturisesc că detest fotografiile de nuntă şi genul abstract în fotografie!”

Julien este conştient de faptul că o dată ce-şi cunoaşte locul în lumea artelor, trebuie să rămână ancorat zi de zi si sa nu piarda contactul cu artistii in domeniu,  aşa că în prezent este membru activ al celui mai exclusivist portal de fotografie din lume „1x.com” „Aici activez de 5 ani şi pot spune că este o socializare foarte constructivă cu membrii din peste 176 de ţări. În aprilie anul acesta vom avea o întâlnire cu primii 100 de membrii ai portalului în Amsterdam.

Ca să ne întoarcem la valoarea obiectului creat, legătura dintre om şi spaţiu în tehnica   compoziţională a lui Julien este foarte importantă. Se foloseşte de arhitectura spaţiului, printr-un joc al utilizării de linii verticale şi orizontale pentru a accentua anumite trăsături ale personajelor; Mai mult decât atât creează un spaţiu perspectival, unde personajele se văd pierzându-se în zare…

12803216_1198395256837635_3719087342055705532_n

Recunosc că am avut parte de o reală experienta vizuală şi nu doar de o discuţie fata în faţă cu Julien despre felul în care simte viaţa şi oamenii, arta şi culoarea, albul şi negrul. Experienţa vizuală este un fapt memorabil: „O lume pentru toţi”, expoziţia personală semnată de Julien Oncete care a avut loc în Galeria Occidentului.

Pledoaria pro domo a expoziţiei a aparţinut lectorului Emilia Cernaianu, cu o prezentare despre „Metamorfozele fotografiei”, o punere în temă a fotografiei de la Niepce şi până în prezenet. O felicităm pe această cale pentru dicursul retoric şi coerent de care a dat dovadă.

Ca o evaluare a ceea ce am văzut, pot spune că într-adevăr fotografia în alb şi negru are o „putere de abstractizare mai mare a subiectelor” iar lumea privită printr-un ochi de umbră, ne apare profundă şi trăirile ies la lumină într-o stare cât mai naturală fără a fi alterate cu „accesorii” estetizante.

Reprezentarea în alb şi negeru a vieţii, nu are cenzura ochiului pentru că ne invită dincolo de ceea ce se vede… „într-o lume pentru toţi” unde nu există prejudecăţi şi nici etichete sociale; Este vorba doar despre stări umane şi o dată trăite nu putem fi lipsiţi de empatie…

12573798_721419794625706_6998836213407879773_n