Dacă ideologia comunistă i-a determinat pe unii artiști să se adune în grupări underground și imediat după ’89, să se afirme tot împreună entuziasmați de rebeliunea anilor de tranziție, astăzi, generația mai tânără manifestă același spirit colectiv, dar ca o reacție împotriva interesului scăzut pe care îl au specialiștii pentru producția artistică emergentă. 

Din acest punct, artiștii încep să emigreze activ în mediul online și să dezvolte abilități antreprenoriale de promovare. ONG-urile, platformele de comunicare online, galeriile de tipul artist run space, spațiile alternative outdoor devin pentru artiștii mai tineri, teren de explorare al diverselor practici experimentale.

GRUND este un astfel de grup, care face parte din mișcarea actuală și „imigrantă” a artiștilor către soluții alternative și posibilități de afirmare. Cinci membrii, toți absolvenți ai secției de pictură din cadrul UNArte trag în aceeași direcție de aproape trei ani: Răzvan Radu, Adrian Dică, Laura Niculescu, Răzvan Năstase, Dan Roșca. Din 2017 de când au deschis ONG-ul cu același nume, au reușit să dezvolte aferent o comunitate online cu 1.743 de fallowers pe facebook: Un start-up pentru promovarea artei contemporane locale.

De regulă ne le vezi lucrările expuse prin cele mai neconvenționale spații, dar te poți întâlni cu ei pe acoperișul unei clădiri, dacă acolo își desfăsoară activitatea un coleg de generație. 🙂 Cu siguranță, ar încălca regulile de expunere white cube, dacă ar avea ocazia.

Deși mulți dintre artiștii vizuali se racordează la noile tehnologii media ca să creeze, GRUND  fidelizează cu tehnicile tradiționale prin pictură. Dacă îi întrebi ce fel de artiști sunt, ei spun simplu că sunt „pictori”: un răspuns aparent reținut, dacă ne racordăm la status-urile artiștilor vizuali din generație.

În anul 2019, au avut prima expoziție în formulă completă, Distance closeness intimate expanse în galeria Five Plus situată în inima Vienei, iar de curând, Adrian Dică și Augustin Răzvan Radu au avut expoziții personale în cadrul galeriei Arthalle din București.

Să vedem ce au de spus într-un interviu pe care l-au acordat exclusiv echipei Artevezi:

E.G. Am văzut că utilizați des cuvântul pictură în practica voastră. Ce înseamnă arta pentru voi?

G. Arta poate fi orice, dar nu oricum. „Arta” nu intră direct sub incidența unor medii, tehnici, înțelesuri, rețete (deși este o consecință a acestora). Pictura ar trebui înțeleasă în cazul de față ca unul din numeroasele vehicule (posibile, necesare) în a realiza arta. Cuvântul „pictură” apare des fiind numitorul comun, mediul de expresie favorit al fiecăruia. Cu toate acestea, deși predomină pictura, nu se poate vorbi de o excludere radicală a altor medii în activitatea noastră.

E.G. De ce sunteți atrași de ideea spațiului în artă? Care este scopul reprezentării lui, și mai particular, în cadrul expoziției Distant Closeness, Intimate Expanse?

Ideea spațiului în artă nu este în sine o idee. Poate fi tradusă în cuvinte ca fiind „o idee”, dar nu înseamnă în mod direct acest lucru. Este descrierea prin mijloace picturale a înțelegerii unei lumi diferite de cea percepută în mod direct. În redarea acestei lumi proprii fiecăruia, că punct comun cu lumea directă, se regăsește redarea „spațiului”. Această „idee” poate fi catalogată că pretext pe baza căruia artiștii își pot exprimă „lumea apropiată” (interioară, intimă – de unde și titlul). Este pur și simplu generarea unei lumi interioare.

E.G. De curând ați finisat expoziția „Distant Closeness, Intimate Expanse” în  inima Vienei curatoriată de istoriul de artă Miel Delahaij și găzduită de galeria Five Plus. Puteți descrie impactul pe care l-a avut  expoziția voastră asupra publicului vienez? A sporit planificări de colaborare pe viitor? A stârnit în vreun fel reacții?

G. Reacțiile au fost dintre cele mai variate. Încă nu am făcut o evaluare a impactului care să înglobeze toți factorii implicăți.

Ne-a interesat în primul rând o raportare la contextul de acolo. Intenționăm pe viitor să participăm la diferite târguri de artă din zonă. Pe lângă aspectele financiare sunt de luat în seamă și cele de nivel artistic.

Pe termen scurt expoziția a stârnit o curiozitate atipică. Vizitatorii nu s-au sfiit să pună întrebări legate de tehnică, de limbaj plastic și chiar referitoare la organizarea expoziției. Spre deosebire de publicul cu care suntem obișnuiți, cel vienez s-a arătat foarte implicat și dornic de a află fel și fel de lucruri, pronînd de la expoziția propusă. Acest detaliu l-am sesizat și în alte expoziții internaționale pe care le-am organizat. Publicul este foarte curios. Pune întrebări, se implică. S-a depășit demult bariera artei care emite și se vrea înțeleasă de la sine. Cred că se crează un dialog interesant cu o astfel de atitudine din partea vizitatorilor. E un aspect de urmărit pe viitor în arta contemporană din România.

E.G. Cum a decurs colaborarea voastră și care sunt cele mai relevante trei cuvinte care ar trebui să le descrie o relație fructuoasă  “artist-curator”, în opinia voastră?

G. Relația curator-artist a fost mediată de managerii galeriei la care am expus. Dacă acceptăm că un curator este cel care (printre altele) mediază produsul artistic între artist și public, iată că și relația dintre artiști și curator, de această dată a fost mediată, de managerul galeriei: Putem vorbi de un mare complot prin care arta bucureșteană a ajuns la publicul vienez. Curatorul expoziției ne-a surprins plăcut încă de la început, prin născocirea unui titlu perfect pentru expoziție. Am colaborat în condiții foarte bune –  în primul rând prin deschiderea sa către arta produsă de noi și prin capacitatea de a sintetiza cinci discursuri artistice și de a le aduce la un numitor comun, în condiții de austeritate: distanță, limită de timp, lispa unor experiențe între grup și curator.

Ca grup, nu lucrăm în mod asumat sub un concept fix. Avem momente când viziunile noastre coincid și momente când nu. La fel și cu lucrările produse. Ei bine, curatorul expoziției, fără să ne cunoască de foarte multă vreme a reușit să vadă, să înțeleagă, să extragă și ulterior să înglobeze într-un nou conținut ceea ce propunea fiecare. Nu numai că a fost ca o eliberare, dar a venit și ca o confirmare a faptului că arta vizuală este în mod clar un limbaj universal.

E.G. Cum funcționează un grup artistic în România? V-a influențat în vreun fel parcursul pe care l-au avut anumite grupări artistice din România sau din străinătate? 

G. În primul rând ne dorim să constituim un grup la nivel organizatoric, de implicare, de consultare, de promovare. Considerăm că suntem într-o epocă  în care organizarea este importantă: A ști ce urmează să faci este esențial. Nu credem într-o proiectare ad-literam, totuși ca artișți avem nevoie de o bază, de o platformă, de o comunitate: Ne-am făcut-o noi și se numește GRUND. 🙂

Implică acte, birocrație, semnături digitale, ștampile cu tuș, e-mail-uri oficiale, sponsorizări, raportări, relații cu publicul și cu presa. Atipic pentru activitatea artistică? Nivelul organizatoric înseamnă de la a căuta spațiile de lucru care se obțin foarte greu, până la cele expoziționale. Nu ne-am inspirat de la vreun alt grup artistic, nu am adoptat un model. Majoritatea grupurilor aveau un concept, un demers (Sigma, Prolog, Rostopasca). Activau în numele sau în baza unor idei comune, de comun acord, spre deosebire de noi. Grupul nostru se vrea în primul rând o bază organizatorică, de unde și numele – GRUND. Pe lângă spații expoziționale vorbim de sponsori, de un public care ușor ușor se coagulează. Singura influență pe care o au alte grupuri în activitatea noastră este aceea de a nu ne destrăma.:)

E.G. V-ați gândit să mixați pictura și cu alte mijloace de expresie multimedia?  Vă rog să argumentați în funcție de răspuns.

G. În mod cert fiecare artist care a expus cu GRUND – cel puțin s-a gândit la alte mijloace de expresie. Nu toți le-au folosit. Pe lângă pictură, mulți au expus și instalație, obiect, sculptură și chiar multimedia. 

 Sunt artiști care s-au folosit de imagine, lumină și sunet. Majoritatea pictăm în mod curent, însă fără a exclude, la un moment dat alte tehnici – o atitudine venită însă natural, fără a fi forțați de dragul folosirii unui anume mediu. Cred că aici este cheia.

E.G. Share-uiți cu noi un artist, un filozof, un oraș, un personaj animat, o notă muzicală preferate?

G. Artist: Joseph Beuys,

Filozof: Thierry de Duve

Oraș: Como

Personaj animat: Kenny din SouthPark,

Notă muzicală: DO