Ella Cerbu. Artista care iubește muștele

 

Artefactul artistic devine încetul cu încetul înlăturat și înlocuit de manifestări transumaniste și digitale ale artei. Asistăm la explorarea inovațiilor tehnologice care devin noi medii în sine și  dematerializează obiectul până la dizolvarea lui.

În paralel, se naște tendința recentă a mediilor văzute până acum ca auxiliare precum ceramica sau textilele de a împrumuta elemente compoziționale care aparțineau genurilor așa numite majore precum pictura sau sculptura. Ella Cerbu este un astfel de artist, care în explorarea artistică pe care o parcurge se concentrează pe revalorificarea materiei, a întoarcerii către obiect, prin folosirea unor  materiale și tehnici foarte diverse: materiale bio-degradabile, materiale efemere, materiale dure, materiale reciclabile. Importantă este experiența pe care o are cu materia și ceea ce îi comunică.

Cu o formare artistică în Timișoara, Ella Cerbu depășește clișeele asociate oricărui tip de curent, iar rezultatul este o artă profund personală, în care poți regăsi puțin din toate. Limbajul ei vizual este infuzat cu diverse curente, precum arta abstractă, suprarealistă, arte povera, arta metafizică,  sau expresionistă, dar fără să cadă în vraja nici uneia dintre ele în mod total. De altfel, influențele artistice care îi întregesc imaginarul străbat naționalități și culturi diferite.

Am fost curioși să vedem cine este Ella Cerbu, după  ce a câștigat una din edițiile concursului online, /Untitled, organizat de artevezi  în pandemie, pentru artiștii emergenți; iar rezultatul îl puteți vedea aici, în  interviul pe care mi l-a acordat în exclusivitate pentru artevezi:

 

 

Gabi Cherciu: Povestește-ne puțin despre tine și ceea ce simți că te definește cel mai bine atât ca om, cât și ca artist vizual.

Ella Cerbu: Mă numesc Mirela Cerbu, am urmat un liceu cu specific vocațional, Colegiul de Arte Sabin Drăgoi, Arad la secția de grafică, am absolvit studiile de licență și masterat la Facultatea de Arte și Design din Timișoara, secția grafică; în timpul perioadei de licență am beneficiat de o bursă Erasmus în Spania unde am studiat ilustrația și animația timp de un an. În prezent predau în învățământ artele și mă pregătesc pentru admiterea la doctorat. Mă consider o persoană atât introvertită, cât și extrovertită, îmi place să simt și să trăiesc totul la intensitate maximă. Îmi place muzica și teatrul (când eram mică voiam să dau la actorie, și am cochetat o scurtă perioadă și cu percuția). Îmi place poezia, s-o citesc, s-o scriu, s-o simt și s-o trăiesc.  Am un pisic pe nume Tzupy și o colecție de muște pe care le țin la borcan. Sunt spontană și trăiesc clipa. Iar ca și artist mă manifest prin spontaneitate, intuiție și gestualitate, abordez o atitudine de observator și analitic cu pondere metaforică în abordarea realității.

G. C. :  Am văzut că ești stabilită în Timișoara. Cum ai descrie scena artistică de acolo?

E. C. : Ca fiind o scenă în dezvoltare cu intenții și inițiative promițătoare.

G. C. : Încă de la o primă vedere, ceea ce se observă în lucrările tale este că ai un univers foarte personal, populat de forme și personaje neobișnuite, ușor stranii. Cum ți-ai descrie stilul și ce stiluri sau curente artistice sunt o sursă de inspirație pentru tine?

E. C. : Pentru reprezentare folosesc ca obiect o serie de elemente printre care motivul banal (musca), relaţia dintre conştient şi subconştient, corpul uman, percepţia asupra mediului înconjurător şi poziţia omului în relaţie cu acesta. Toate aceste elemente iau parte la un proces de transfigurare în special perceptibil-senzorială prin intermediul mijloacelor de elemente plastice prin care sintetizez forma; conturez relaţia dintre obiect, linie, pată, etc. Tot prin procesul de reprezentare, am acces la ideea de experiment plastic, în care gestionez o interacţiune specifică cu o gamă largă de materiale şi medii, atât la nivel de suprafeţe plate-bidimensionale, cât şi dimensiuni tridimensionale şi multimedia. Pentru mine este important înţelegerea materialului şi a suprafeţei de lucru (de exemplu pânza, cu proprietăţile ei) pentru a recunoaşte reacţiile şi efectele pe care le pot manevra.

Reperele plastice pe care le ofer privitorului pentru o receptare estetică a lucrării, sunt canalizate astfel încât să permită relativ uşor momentul de apariţie (a planului din spate în planul din faţă al lucrării). Vordergrund-ul proiectelor mele pe lângă asocierile psihanalitice sugerate de mine, presupune o evadare într-un alt univers cu caracter ludic, dar şi o introspecţie a spectatorului cu privire la propria sa condiţie în raport cu realitatea exterioară şi transformările pe care aceasta le înmagazinează.

Acord o admirație profundă artistei Etel Adnan, un poet, pictor și vizionar. Pentru Adnan culorile sunt entități cerești, iar arta este plasată în zona metafizică, propulsând astfel actul artistic la un nivel spiritual înalt. Alți artiști cu care rezonez și pe care i-am urmărit de-a lungul timpului sunt:  David Lynch, Rose Wylie, Georgina Gratrix, Oscar Murillo, Sterling Ruby, Ecaterina Vrana, Jonathan Messe, Geta Brătescu, Cecilia Vicuna.

 

 

 

G. C.: Cel mai intrigant motiv al lucrărilor tale este musca, fiind un „personaj” pe care îl folosești recurent în contexte diverse. Cine este musca și de ce ai ales să o reprezinți ca element predominant?

E.C.: Această făptură, în lucrările mele, îşi depăşeşte condiţia de insectă. „Musca” reprezintă o personificare a  subconştientului. Un alt element regăsit adesea în lucrări este figura umană reprezentată naiv. Dacă în cazul muştii era vorba despre  subconştient, în situaţia de faţă, subiectul are de-a face cu o altă componentă  psihologică, conştientul. Trebuie precizat un aspect crucial, extrem de important, şi anume cheia interacţiunii noastre interpersonale armonioase ca fiinţe umane se află în „mâna” conştientului. În subconştient se află atât material creativ constructiv cât şi material creativ distructiv. Depinde de „Ei/Ele” (conştientul) ceea ce doresc să  scoată la suprafaţă. Așadar, în această călătorie simbolistică şi uşor spirituală, „musca” este necesară „Ei”, iar „Ea” este indispensabilă „muştii”. La „Ea” se află adevărata cheie de acces a informaţiei creative de tip constructiv, poarta fiind „musca”.

 

 

 

Un alt aspect ce poate fi identificat la primul contact cu lucrările mele este hazardul sau haosul. Acest fapt este caracterizat de dorinţa mea de a “săpa” în profunzime şi de a reda anumite părţi “microscopice”, care reprezentate în desen devin cu caracter “macro”. Ritmul evidenţiat de traseele “muştei/muştelor” deseori dezvoltă o compoziţie haotică, spontană, accidentală, contrabalansată de o tuşă de culoare ce propune o anumită ordine şi echilibru vizual.

 

 

G. C. : Observ că ești interesată de intersecția dintre medii și materiale diverse: grafică, instalație, sculpturi–păpuși, am văzut pe pagina ta de Instagram și o lucrare făcută din noodels din supa de la plic. Tehnic vorbind, ce materiale folosești pentru realizarea lucrărilor și cum te raportezi la experiment?

E. C. : Pentru alegerea materialelor m-am orientat în jurul celor care aveau un caracter uşor efemer (hârtia) folosite şi studiate în relaţie cu o serie de elemente durabile şi uşor de conservat. Acest aspect nu este unul întâmplător, intenţia mea fiind de a reuşi să subliniez caracterul alterabil, detaliu ce este susţinut de traseul experimental al motivului „musca”. Musca, ca insectă, într-o oarecare masură prevesteşte şi participă activ la procesul de alterare şi descompunere al organicului. Acest fapt face referire la ideea efemerităţii atât obiectelor uzuale, cât şi a lucrărilor de artă, aspect deseori întâlnit în discursul artei contemporane. Folosirea unei game largi de materiale, mi-au permis sa-mi dezvolt o anumită perspectivă, ce implică angajamentul personal faţă de diferite obiecte şi felul de interacţiune cu caracter de joacă. Acest exerciţiu îmi permite o deconstrângere facilă în abordarea materialelor din jur şi-mi deschide un portal rezervat improvizaţiei şi spontaneităţii.

 

 

G. C. : Este calitatea obiectului, în sensul materialității lui, un teren care te intersează în mod special? Este important pentru tine experiența directă cu materialul, cu obiectul-artefact, sau ai vrea să lucrezi și în mediul digital?

E. C. : Da, tridimensionalitatea este un alt aspect important. Prin procedeele nonconvenţionale se accesează o spaţialitate diferită a spaţiului plastic aflat în cauză. Efectul tridimensional nu este dat doar de suprafaţa

G. C. : Care este până acum parcursul tău expozițional? În prezent îți putem vedea lucrările expuse undeva?

Unele din cele mai reprezentative expoziții sunt: Sheepy and Joy, Galeria Națională de Artă Delta, Arad, 2016; Ea și jungla, El Palacio de Quintanar, Spania, 2018; Desing Trends, El Palacio de Cristal, Madrid, Spania 2018; ”Secvențele emoției involuntare (group exhibition), Palatul Baroc, Timișoara 2019; Group Show-MNAC, Muscă pe perete, București 2020; Emerging Artists Awards, Group Show, Muscă pe deal, Galeria Calpe, Timișoara, 2020. Iar în prezent se pot vizita seria lucrărilor de disertație Ea și musca la Centrul de Proiecte de pe Vasile Alecsandri, nr. 1, Timișoara.