Suzana Vasilescu

 

Dacă aţi cunoscut-o pe Suzana Vasilescu, sigur ştiţi că este asociată cu cele mai atractive atribute ale succesului în domeniul artei. În urma sondajului iniţiat de AgentiadeCarte.ro, în 2011, pentru “Cei mai tineri  manageri de artă”, Suzana Vasilescu a obţinut maximul de voturi şi este abia începutul, căci acum suntem deja în 2017:)

 

Pe Suzana am întâlnit-o în vara acestui an la una din expoziţiile organizate în cadrul galeriei personale “Suprainfinit”.  Pe urmă, am realizat un interviu cu ea şi am ajuns la concluzia că da, se poate ca o tânără care nu are încă 30 de ani împliniţi să fie unul dintre cei mai importanţi lideri în managementul artistic de la noi. Succesul înseamnă în primul rând conştientizarea ţelului dorit, multă muncă, dar şi un gram de noroc: Altfel cum ar fi ajuns Suzana la “Suprainfinit”?

Suzana Vasilescu are  un parcurs profesional destul de “fluid”, iar  toate activităţile şi demersurile în domeniul artei s-au întâmplat într-o ordine succesivă. Cu multă muncă susţinută a ajuns să conducă departamentul de Artă Contemporană şi Postmodernă din cadrul casei de licitaţii “Artmark” pentru care a realizat prima licitaţie de artă contemporană şi postmodernă. Colaborarea cu “Artmark” i-a adus suficientă notorietate în domeniul de care este ataşată ca pe urmă să devină director al uneia dintre cele mai importante galerii de artă contemporană de la noi dar şi din străinătate, “Nicodim”.  În 2015 a organizat cea mai mare bienală de artă din Timişoara, “Art Encounters” şi în final a ajuns să-şi îndeplineasca unul din proiectele de suflet înfiinţând propria galerie de artă în Bucureşti, „Suprainfinit”.

 

“Parcursul meu a fost  foarte lin, iar lucrurile s-au întâmplat cum trebuia să se întâmple”.

E.G: Ce experienţe profesionale te-au motivat să rămâi devotată managementului artistic?

S.V: În primă fază, responsabilităţile de management pe care le-am avut în cadrul “Artmark” şi organizarea primei licitaţii de artă contemporană şi postmoderană au fost cea mai bună rampă de lansare pentru activităţile care aveau să urmeze.

Pe urmă colaborararea cu “Nicodim” mi-a deschis cu totul alte orzionturi. Când am început să lucrez aici, am călătorit mult şi am participat la cele mai importante târguri de artă recunoscute pe plan internaţional. După trei ani am plecat de la Nicodim cu ideea fixă de a-mi deschide galeria proprie, dar între timp, am primit o nouă propunere, venită din partea lui Ovidiu Șandor (colecţionar cu care lucram la “Artmark”) de a face parte din staff-ul bienalei din Timişoara, “Art Encounters”. Ca acest lucru să se întâmple m-am mutat în Timişoara timp de un an. Aici am avut responsabilităţi de coordonare ale bienalei cu enorm de multă muncă în spate. Spaţiul ideal pentru “Suprainfinit” l-am găsit când eram încă în Timişoara şi am reuşit să o deschid pe data de 17 septembrie, 2015. Parcursul meu a fost foarte lin, iar lucrurile s-au întâmplat cum trebuia să se întâmple.

 

“Una din reguli este să am o relaţie de prietenie cu artistul, ca să-l pot promova”.

E.G.: Cu ce vine nou galeria ”Suprainfinit” pe piaţa de artă contemporană şi care sunt criteriile de selecţie pe care te bazezi în concretizarea portofoliului de artişti?

S.V.: Noutatea constă în întreg conceptul galeriei pornind de la nume şi până la selecţia artiştilor din portofoliu, artişti tineri şi emergenţi din generaţia mea. Toată această abordare este în fond o nouatate cât şi prezenţa numelui istoric Florin Mitroi, un artist din generaţia anilor ‘80 care a avut o singură expoziţie în România şi nu a fost foarte bine promovat anterior.

Nu există o formulă sau un criteriu pe care mă bazez în selecţia artiştilor. Pur şi simplu, în momentul în care eu cred într-un artist, am puterea să-i conving şi pe ceilalţi de autenticitatea talentului său. Una din reguli este să am o relaţie de prietenie cu artistul ca să-l pot promova, însă rămân foarte selectivă.

În momentul de faţă am 5 artişti pe care îi promovez şi operează cu medii diferite de la pictură, fotografie, sculptură până la instalaţie şi obiect.

 

“Colaborarea cu un curator străin  este o modalitate de a facilita accesul artiştilor la presa străină de specialitate”.

E.G.: în expoziţia “Shallow and Profound” semnată de Eugen Roşca şi organizată de “Suprainfinit” Gallery ai avut ca invitat special pe curatorul Domenico de Chirico. Care crezi că sunt avantajele unei astfel de colaborări la noi “acasă”?

S.V.: Marele avantaj este accesul artiştilor la presa straină de specialitate şi faptul că au parte de o altă promovare nu doar pe plan local dar şi internaţional. Are loc un schimb de experienţă foarte constructiv.

 

“Să fii colecţionar înseamnă să fii omul timpului tău “.

E.G. Care sunt criteriile de bază după care se ghidează un colecţionar atunci când investeşte în arta contemporană? Bănuiesc că veniturile unei astfel de investiţii având în vedere promovarea slabă a artei contemporane la noi, se obţin pe un termen mai lung? Care este publicul ţintă vizat?

S.V.: Să fii colecţionar înseamnă în primul rând să fii omul timplui tău, să-ţi placă şi să te atragă arta. Eu sunt colecţionar şi îmi dau seama ce implică aceasta pasiune şi preocupare. Dacă eşti pasionat, cumperi lucrarea care îţi place şi care te atrage. În acest sens partea de investiţie se poate exclude. Pentru galeria “Suprainfinit” prefer mai mult pe cei care nu pun pe primul plan investiţia.

Publicul ţintă vizat constă în oamnii care îşi permit să dea între 500 şi 3000 de euro pe o lucrare.

Îmi doresc să formez un nou gust şi implicit un nou grup de colecţionari pe care să-I informez eu.

 

“Comunicarea în artă este diferită, are un alt limbaj mai special”.

 E.G.: După părerea ta, care au fost cele mai bune strategii de marketing cu care te-ai întâlnit în domeniul artistic?

 S.V.:” Fabrica de Pensule” au făcut destul marketing în zona artistică reuşind să pună România pe harta culturii internaţionale. Participarea galeriilor la târguri ar trebui să facă parte dintr-o strategie bună de marketing. Sunt deja două galerii renumite de la noi care paricipă periodic la târguri internaţionale de artă: “Ivan” şi “Plan B” .

Comunicarea în artă este diferită, are un alt limbaj mai special. Personal apelez la strategii simple dar eficiente de comunicare. Mă folosesc de facebook şi instagram,  iar  cei care trebuie să afle de un evenimet iau legătura directă cu ei. Desigur, revistele au şi ele un rol foarte important în promovarea obiectivelor artistice şi culturale.

 

“Atunci când faci ce-ţi place, cum este şi cazul meu, nu simţi că munceşti.”

E.G.: Care este resortul tău zilnic de energie?

S.V.: Atunci când faci ce-ţi place, cum este şi cazul meu, nu simţi că munceşti, iar eu toata energia mi-o iau din lucrurile pe care le fac zilnic pentru galerie”.

Nu mă văd activând în alt domeniu, decât în cel al artei contemporane.

 

Articol: Elena Ghiţoiu