O selecție de 80 de lucrări semnate de Ion Grigorescu și care provin din zece muzee și galerii de artă cât și din colecții private de artă, alcătuiesc în prezent, în cadrul Muzeului Național de Artă, o expoziție temporară ce reflectă conform intenției curatoriale, “ transformarea picturii dintr-o pracatică tradițională, într-un mijloc artistic conceptual”(Erwin Kessler-critic de artă).
Ion Grigorescu face parte din grupul Prolog și este cunoscut ca fotograf, artist de performance , autor de film și artă video dar foate puțin ca pictor, un motiv importat pentru care s-a organizat expozitia ”Ion Grigorescu-Operă pictată, 1963-2017.”
Ion Grigorescu are un parcurs multivalent, în pracatica artistică a fenomenului optzecist, adesea făcându-se remarcat printr-un discurs ambiguu și subverisv raportat la ideologia comunistă. În anii’80 devine o personalitate “cool” în rândul congenerilor săi , datorită curajului și exhibiționismului său foarte particular, atitudine care nu poate fi judecată independent de opresiunea sistemului totalitarist. Atracția sa pentru corpul uman se manifestă prin crearea unor ipostaze adesea destul de explicite care ne conduc către sexualitate. Aceste manifestări au un înțeles bivalent ca rezultat al ironiei și al perspectivei sale critice la adresa ideologiei comuniste .
Afiliat de către critici, unui “neorealism documentar” și unui “realism hibrid”, Ion Grigorescu, ne surprinde în cadrul expoziției cu aceeasi etichetă stilistică, atât de particulară valului experimentalist al anilor ‘70. Multe din lucrările de față frizează cu realismul și realitatea, concepte care au debutat între 1968-1969.
Realismul său pictural, este de fapt expresia pragmatică a a realității, veridică și tranșantă, brutală și în același timp firească, iar sursele sale principale de inspirație pornesc de la simple observații și acte de asimilare ale realității, atât de atipice, încât a deschis o cale nouă către experimente unice la acea data în România. Observațiile pe care Ion Grigorescu le face asupra oamenilor și a situațiilor asociate lor, devin memorabile cu ajutorul aparatului de fotografiat. Astfel fotografiile artistului capătă o valoare documentară dar în același timp, devin obiecte de artă cu finalitate estetică atunci când intervine peste suprafața fotografică cu pictură în ulei.
Ne aflăm în fața unui set de idei și de concepte noi, care ne arată practic conceptualismul în arta românească privit “ca un mix cu numeroase influențe locale”(Ileana Pintilie)apărut în România în anii ’60 și care este mai apoi filtrat în anii ’70 păstrând contactul cu apariția fenomenului mai larg al postmodernismului în artele vizuale din anii ’80.
Expoziția curatoriată de istoricul de artă Erwin Kessler, ne pune în fața ochilor, “Opera pictată” a artistului, titlu pe care îl remarcăm și pe catalogul biografic. Este realizat la un nivel înalt de informație și totodată, lucru cel mai important de specificat, că este dedicat unui artist care se află în viață. Ion Țuculescu, sau Theodor Pallady, de pildă, nu au avut această șansă în perioada lor de efervescentă artiscă:“Ion Grigorescu este singurul artist român care și-a asumat această propunere insolita și ingrată, care nu doar că îl pune-aparent ostentativ, arogant-inaintea altor priorități remarcabile ci îl și condamnă la autodefinire și finit.”(Erwin Kessler)
Opera pictată a artistului este mai puțin cunoscută publicului și ne surprinde prin variatetea materialelor folosite ca suport dar și prin flexibilitatea acestuia de a opera cu diferite tehnici pentru realizarea lucrarilor. Este vorba despre lucrări fie ele pe pânză, hârtie, metal, ceramică, fotografie, lemn, perete, pe suprafața cărora artistul a intervenit cu ulei, acrylic, cerneală, bait, tempera, fum sau arsură.
In opera sa artistică, se remarcă diverse influențe cubiste, suprealiste si postimpresioniste; De asemenea se observă influențele moderniste ale Scolii din Paris, care ne aduc aminte de Matisse fiind în același timp vizibil figurativismul noului realism american. De asemenea, ne atrag atenția și lucrări precum “Zidarii” sau” “Sarbatoarea recoltei”, unde sunt pregnante trăsăturile proletariatului specific ideologiei comuniste.
În urma trăsăturilor stilistice asociate operei semnată de Ion Grigorescu, ne dăm seama că arta pe care acesta o practică nu este doar expresia hedonistă a unei realități fruste marcate de ideologia comunsita, ci și aceleia care reprezintă formația completă și academică a artistului, care cândva s-a reflectat și pe pereții de biserici.
Interviu realizat de Elena Ghițoiu
