Viteza ucide! Am auzit de multe ori această atenționare, o vedem adesea cu semnale luminoase pe autostradă sau o auzim la radio în cadrul campaniilor ce își propun să ne mai domolească goana. Dar cât de insensibili pot fi unii conducători auto dintr-un sat cretan care, în mod deliberat, aleg să apese pedala de accelerație atunci când văd un animal, pe șosea?  O realitate tulburătoare despre cruzimea naturii umane a devenit motivul unei serii de lucrări semnate de artista elenă – Nikoletta Katsamperi.

Evoluția societății noastre este asociată cu necesitatea de a explica, în multe situații, constrângerile conviețuirii mediului citadin cu cel natural, cel din urmă – mereu schimbător și imprevizibil. La fiecare oră, un animal moare strivit pe șosea. Problema accidentelor rutiere în care sunt implicate animale este cunoscută de mulți ani, dar până astăzi nu s-a găsit nicio soluție pentru rezolvarea acestei probleme.

Să ne concentrăm asupra unei lucrări înseamnă să avem în vedere atât povestea pe care o ascunde, cât și identitatea autorului său. Iar lucrările tinerei artiste Nikoletta Katsamperi ascund multe povești cu vehicule și animale, care au la bază cruzimea șoferilor față de  animalele accidentate.

Nikoletta Katsamperi s-a născut la Serres, în partea de nord a Greciei, și a absolvit Școala de Arte Frumoase de la Atena, în 2015.  Lucrările Nikolettei din seria Violence #2 sunt relizate din mulaje de ipsos, prin care sunt reprezentate în special animale semidomestice, strivite în accidentele rutiere. Aspectul  animalelor reflectă groaznica suferință dinaintea morții.

 

Nikoletta Katsamperi, Violence #2, 2012,  Photo: Nikoletta Katsamperi

 

Artista susține că lucrările ei nu se înscriu într-un curent de activism

În state europene ca Elveția, cei care accidentează animalele și apoi le lasă să moară sunt aspru sancționați. Din păcate, nu se întâmplă peste tot așa. Nikoletta ne povestește despre un „joc al cruzimii și al morții” perpetuat de conducătorii auto, într-un sat din Creta. În ultimele decenii, rețeaua rutieră a fost îmbunătățită considerabil. Permite circulația în siguranță, dar uneori o viteză prea mare, crește riscul de accidente în rândul animalelor. În calitate de șofer, Nikoletta întâlnea adesea pe șosea cadavrele animalelor. Inițial, a crezut că este vorba despre o zonă cu accidente frecvente din cauza lipsei atenționărilor și semnelor de circulație, însă explicația acestui fenomen este chiar mai șocantă și cinică. Astfel, conducătorii auto măreau în mod conștient viteza atunci când observau un animal pe carosabil pentru a-l ucide. Nikoletta condamnă tocmai acest comportament oribil al participanților la trafic și nu doar din dorința de a promova importanța unei atitudini  responsabile în prevenirea unor accidente mortale, dar și pentru a sensibiliza publicul în fața unui fenomen, care se petrece la scară largă. Artista susține că lucrările ei nu se înscriu într-un curent de activism. Mai degrabă, este vorba despre comportamentul unui cetățean conștient de pericolul considerabil, a cărui tristă realitate dorește să o împărtășească.

 

Ipsosul este materialul ideal pentru a transmite mesajul într-un mod eficient

În acest caz, poate vă întrebați de ce a recurs la sculpturi și nu a ales să prezinte acest subiect prin intermediul unei arte video. Artista ne-a explicat că, în zilele noastre, publicul este obișnuit cu imaginile violente difuzate în media și astfel, a considerat că ipsosul este materialul ideal pentru a transmite mesajul într-un mod eficient. Aceasta mai subliniază că la început nu a fost absolut deloc interesată de normele estetice în ce privește aceste lucrări și s-a axat cu precădere pe transmiterea unei imagini la fel de crude și tulburătoare ca cea pe care ea insăși o vedea pe șosea. Reacțiile publicului sunt diverse, de la caz la caz. Sunt vizitatori care pleacă foarte emoționați, alții sunt cuprinși de furie sau se arată stânjeniți în fața unei imagini din realitatea cotidiană”, spune artista în încheierea discuției noastre.

 

Nikoletta Katsamperi, Detail – Violence #2, 2012, Photo: Nikoletta Katsamperi

 

Arta are un rol mult mai important – acela de a trezi conștiința și de a mobiliza spiritele

Nu trebuie să uităm faptul că speciile de animale sunt aproape în totalitate afectate de accidente rutiere, iar speciile implicate în accidente variază considerabil în funcție de regiuni. Câinii și pisicile sunt victime frecvente în zonele locuite și ajung să fie lovite din cauza vitezei excesive a vehiculelor. Precum în cazul obstacolelor fixe, și în accidentele unde sunt implicate animale conducătorul auto este responsabilul legal pentru tragedie.

Nikoletta a avut curajul și forța interioară de a înfrunta o realitate extrem de dură și de a crea aceste mulaje de ipsos ale  animalelor pe care le întâlnea în drumul ei cu mașina, pe șosea. Instalațiile ne invită să ne punem din nou problema comportamentului șoferilor, dar și necesitatea de a cultiva conștientizarea unei atitudini responsabile. În prezent, opera de artă este departe de a se constitui exclusiv ca un obiect decorativ sau un produs comercial, ea are  un rol mult mai important – acela de a trezi conștiința și de a mobiliza spiritele.

 

Nikoletta Katsamperi, Detail – Violence #2, 2012,  Photo: Apollon Glykas  

 

Maria Xypolopoulou este curator și critic de artă independent. În prezent, este doctorand în istorie la Universitatea Paris 1 (Panthéon – Sorbona). Teza sa analizează utilizarea fotografiei în reprezentările culturale de gen din timpul Primului Război Mondial în Balcani. Ea și-a prezentat proiectele artistice în Grecia și Franța în colaborare cu galerii, instituții și alți curatori de artă. Interesele ei de cercetare includ istoria artei contemporane, istoria genului, istoria fotografiei și în special istoria femeilor fotografi.

 

Bogdan Afrasinei/ Entuziast de artă & traducător autorizat: În cadrul platformei ArTeVezi, traduc articole din franceză și spaniolă în română. În 2016, am obținut certificatul de traducător autorizat și până în prezent am colaborat cu multe instituții și agenții publice. De mic am avut norocul să fiu ghidat spiritual prin lumea artei de către bunicul meu – istoric și critic de artă român.