Oare care sunt motivele reale pentru care o galerie de artă alege să-și profileze atenția pe producția de NFT-uri? Ba mai mult decât atât, de a-și pune la bătaie aproape toate resursele de care dispune ca să expună o artă cu corespondent virtual, impredictibilă, în continuă schimbare? Care sunt mizele unei astfel de galerii pe viitor și în viitor? Care sunt interesele reale pe care le au galeriștii în promovarea unui portofoliu de artiști specializați pe crearea de NFT-uri? În ce direcție estetică se îndreaptă lucrările artiștilor? Putem vobi despre un nou curent de artă?
Multe întrebări m-au scos din bula mea după ce am văzut că la Leilei, în vara anului 2021, pe timp de pandemie, s-au organizat 4 expoziții consecutiv, dedicate NFT-urilor – parte dintr-un concept curatorial, care s-a intitulat în engleză: This will age really well!
Curatoriată de o echipă formată din galeriști, curtori și artiști ( Leilei Chen, Lucian Hrisav, Ioana Marșic, Andrei Mateescu, Raluca Țurcanașu, Alexandru Zaharia), This will age really well a fost prima expoziție de grup dedicată NFT-urilor, în România. În continuare, activitatea galeriei este marcată constant de expoziții, care se desfăsoară în în trend set cu noile tehnologii multi media. Chiar astăzi, de la ora 17.00, se deschide o nouă expoziție de grup – On Past Tense and its Possibilities și pune în vedere practici artistice bazate pe impresii, fragmente de loc și reziduuri de timp.
Înainte de a vizita expoziția, propun să vă familiarizați cu practicile galeriei, într-un interviu pe care Andrei Mateescu, galeristul de la Leilei, l-a acordat în pentru artevezi:
Elena Ghițoiu: Sunteți prima galerie de pe piața locală, care a organizat o serie de expoziții de grup cu NFT-uri. Care sunt mizele principale ale galeriștilor și curatorilor într-un astfel de proiect cu NFT-uri?
Andrei Mateescu: Sunt de părere că, tehnologia aflându-se încă în fază incipientă, mizele principale pentru organizatorii expozițiilor NFT se află în zona familiarizării publicului și incurajării acestuia să abordeze aceste noi forme. Pentru echipa coordonatoare a proiectului This will age really well! formată deopotrivă din galeriști, curatori și artiști prezenti în expoziție (Leilei Chen, Lucian Hrisav, Ioana Marșic, Andrei Mateescu, Raluca Țurcanașu, Alexandru Zaharia) această apropiere față de public a fost unul dintre pilonii seriei de evenimente organizate la Leilei Gallery în această vară. Cu ocazia fiecărui vernisaj am căutat să realizăm un mediu cât mai primitor, expozițiile din spațiu fiind completate de integrarea unor platforme și unelte digitale care să necesite un efort absolut minimal din partea vizitatorilor. Am pus la dispoziție și voluntari (pe care noi i-am numit “crypto jockeys”) ce au venit în întampinarea publicului cu sfaturi și care au facilitat transferul de NFT-uri gratuite, astfel dând startul primei colecții de artă NFT în cazul multora dintre vizitatori.
E.G.: NFT-ul reprezintă o schimbare de paradigmă în lumea artistică; și ca în orice schimbare, se pun la bătaie multe resurse pe partea de knowledge. Cât timp v-a luat să vă specializați în direcția asta? Ce experiențe din trecut vă leagă de aceast mediu virtual?
A.M.: Am avut în echipa coordonatoare (și în expoziție) doi artiști cu o practică extinsă în zona artei digitale si NFT, anume Lucian Hrisav și Alexandru Zaharia (ZafGod). Am beneficiat așadar încă de la început de expertiza tehnică necesară în realizarea expozițiilor, cu atât mai importantă cu cât ne-am dorit să facem totul ușor pentru vizitatori. Iar deși din cauze aflate peste puterile am întâmpinat mici probleme tehnice inițial, s-au găsit soluții în timp util. Mediul virtual este cel în care Alexandru Zaharia își desfășoară principala activitate artistică, acesta fiind chiar unul dintre primii artiști NFT din România, activ în scena internațională încă din noiembrie 2020, înainte de valul de popularitate al tehnologiei.
E.G.: Dacă am calcula în procente riscul pe care și-l asumă un galerist în aceast mediu impredictibil al NFT-urilor, care ar fi procentajul în raport cu munca depusă pentru promovarea lui?
A.M.: Fie el si aproximativ, cred că un astfel de procentaj e dificil de calculat, în special în cazul nostru particular. Parte din conceptul expozițional este întocmai asumarea absurdității unei expoziții NFT organizate de către o galerie comercială; nu ne scapă așadar ironia mediului virtual crypto (ale cărui fundamente sunt decentralizarea și eliminarea intermediarilor), pus astăzi frecvent în serviciul caselor de licitație și al galeriilor de mare success. În acest context rolul pe care ni l-am propus nu a fost cel obișnuit de intermediar, ci de platformă de familiarizare cu fenomenul NFT, de lansare a acestei scene în România și de realizarea unui tratat în formă expozițională asupra a ceea ce înseamnă tehnologia NFT aplicată în mediul artistic.
Suntem de părere ca aceste tipuri de promovare și abordare sunt necesare, în ciuda imprevizibilității scenei, dacă nu chiar din tocmai.
E.G.: Ai observat, până acum, în cadrul celor 4 evenimente, o tendință a artiștilor pentru tratarea unor anumite subiecte în lucrările lor? După ce criterii i-ați ales?
A.M.: Cele patru evenimente au evoluat de-a lungul proiectului pe baza conceptului expozițional, al abordării temei NFT-urilor în general și al reperelor stabilite cu artiștii invitați. În acest sens un criteriu de selecție important a fost cel în care s-a luat în considerare versatilitatea artistului și capacitatea acestuia de a răspunde nevoilor atât din mediul virtual cât și din spațiul galeriei. Cât despre direcții estetice, sub aparența eclectismului dat de specificitatea fiecărui artist, la finalul demersului se putea lesne observa o tendință a abordărilor introspective, privind viața contemporană aflată sub hegemonia tehnologiei și social media.
E.G.: Care a fost impactul expozițiilor asupra vizitatorilor, dacă ne-am lua după numărul de participanți și după cel al colecționarilor de NFT-uri aflați în galerie?
A.M.: Suntem mulțumiți de impactul avut în această vară și de numărul de vizitatori ce ne-au trecut pragul pentru cele patru capitole ale This will age really well!, cu atât mai mult cu cât lunile iulie și august sunt notorii pentru lentoarea din mediul artistic autohton. Publicul s-a dovedit a fi impresionat de evoluția lucrărilor și de căile de interpetare oferite de fiecare capitol, la fel cum a fost și de corelarea mediului virtual cu cel fizic. Proiectul a presupus numeroase straturi și instanțe de expresie artistică (atât la nivel individual cât și expozițional) și am fost plăcut surprinși să constatăm ca aceste eforturi nu au trecut neobservate.
E.G.: Ați vândut?
A.M.: Nu. Este ceva ce ne-am asumat încă din fazele incipiente ale proiectului (pentru a mai raspunde o dată întrebării de mai sus), scopul nostru fiind în fapt diametral opus – acela de a oferi lucrări NFT cadou și de a încuraja toți vizitatorii sa devină (viitori) colecționari. Scopul principal al expoziției a fost acela de a populariza respectiva scenă de artă în România si de a apropia în mod real publicul de artiștii new media ai respectivei scene.
E.G.: Ne prezinți puțin conceptul, care a stat la baza intenției curatoriale?
A.M.: Conceptul care a stat la baza expoziției este unul dihotomic iar abordarea utilizată este vădit duală, intenția fiind de a pune față în față virtualitatea și fizicalitatea. Dată fiind explozia recentă a tehnologiei NFT, ne-am întrebat ce înseamnă aceste două moduri de a privi și experimenta lumea în cazul unei lucrări de artă, iar înainte de toate ne-am întrebat cum se aplică acestea în timp. Cele patru capitole ale expoziției reflectă fiecare un stadiu evolutiv al lucrărilor. Dacă în primele două capitole virtualul și materialul (fizic) au rulat d.p.d.v. estetic oarecum paralel, în cel de-al treilea s-a optat pentru ciocnirea și suprapunere directă a lor, ca în cel final să recurgem la printuri în scopul chestionării ideii de originalitate și valoare în context artistic general.