De vorbă cu artista de origine franco-italo-cameruneză Barbara Asei Dantoni, despre mișcări și identități

Materiale textile, bucăți de piele, metale prețioase, hârtie și pene: obiectele care compun bagajul unei artiste în călătoria intimă spre sine, către cunoașterea profundă a originilor africane și europene. Plecăm într-un voiaj exotic, din Camerun până în Italia, împreună cu Barbara Asei Dantoni, îi suntem alături în descoperirea identități(lor) și aflăm răspunsurile la cele mai tainice întrebări care au preocupat-o încă din copilărie.

Barbara Asei Dantoni este artistă și designer de orgine franco-italo-cameruneză și își desfășoară activitatea între Franța și Camerun. De la vârsta de 10 ani, a început să studieze desenul academic, pictura și modelajul, urmând cursurile școlii Muzeului de Arte Frumoase din Pau, timp de 8 ani. După aceea, se înscrie la Școala de Design Strate, de unde obține diploma în design, cu felicitări din partea comisiei. În 2015, este laureată a Jacquart Design Trophy, premiu internațional de design lansat de Paris Design Week.  În 2021, Barbara este selecționată de Institutul francez, Ambasada Franței în Camerun și Bandjoun Station pentru o rezidență artistică în acest loc emblematic creat de artistul Barthélémy Toguo. Creațiile sale sunt expuse la Centrul de Artă din Bandjoun Station, în cadrul expoziției colective CYENYE MKO –  Mișcări și identități. Expune în mod regulat, ține conferințe și ateliere artistice în cadrul proiectului său Identités Imaginaires.

Prin intermediul acestui proiect, artista explorează originile sale multiculturale care leagă Africa de Franța și Italia. Am purtat un dialog cu Barbara Asei Dantoni cu ocazia participării sale alături de Galeria Cécile Dufay, la Târgul de desen contemporan DDéssin, de la Paris.

Fotografie ÓBarbara Asei Dantoni – REYN – 2023

Activitățile tale includ diferite sectoare ale designului. Cum și când ai decis să te lansezi în practica desenului și a artelor vizuale?

Eu sunt designer și de 15 ani concep obiecte, mobilier, accesorii și spații. Dar, în paralel, nu am încetat niciodată să desenez. De altfel, acesta a fost și motivul pentru care am ales să studiez designul – întotdeauna mi-a plăcut să desenez. Am început desenul la vârsta de 5 ani, iar de la 10 la 18 ani am studiat la școala Muzeului de Arte Frumoase din Pau. Acolo am deprins realizarea lucrărilor în cărbune, creion sau acuarelă. Așadar, desenam și pictam înainte să aleg să studiez designul. O alegere considerată „sigură” la vremea respectivă, în ceea ce privește posibilitățile pe plan profesional.

Ce anume ți-a stimulat inspirația pentru proiectul Identités Imaginaires lansat în 2020? Identitatea s-a afirmat ca spațiu de problematizare primordială aici. Ce reprezintă pluralul identități pentru tine ?

Provin dintr-o mamă de culoare, din Camerun, și un tată alb, franco-italian. Am crescut cu această identitate confuză, un fel de gri, de a fi între două lumi, ceea ce se cunoaște a fi amestecul de rase. Încă din copilărie, mi-am pus întrebări cu privire la identitatea mea. Nu semănam foarte bine la culoarea pielii cu niciunul dintre părinți, dar în același timp, aparțineam celor două lumi ale lor. Înotam în mai multe culturi, la intersecția a trei țări –  Camerun, Franța și Italia. În calitate de artistă, am dorit să ofer răspunsuri la aceste întrebări legate de identitate. Am vrut să creez un nou limbaj pentru a vorbi despre aceste culturi care se întrepătrund și alcătuiesc un întreg polimorf, dar totodată coerent. Proiectul Identités imaginaires abordează tocmai acest melanj cultural, felul în care culturile coabitează, se disting și se intensifică. Este vorba despre întâlniri, acele întâlniri favorizate de exilul părinților și bunicilor mei.

Lucrările din expoziție amintesc de măști fără fețe și de siluete suspendate și fragmentate. În ce constă provocarea atunci când materializezi, când oferi o formă unei noțiuni atât de teoretică și vastă cum sunt identitățile? Ne poți explica procesul creativ?

Provocarea constă în a exprima multiplele identități prin interconectarea formelor, culorilor și simbolurilor ce aparțin culturilor mele. Împrumut aceste elemente din natură, tradiții sau spiritualitate. Ideea este să regândim identitatea ca punct de convergență a legăturilor noastre cu pământul, cu strămoșii și cu credințele. Prin credință, înțeleg punctul de întâlnire dintre cultura monoteistă (catolică) și credințele perpetuate în sânul familiilor cameruneze. Acestea se amestecă pentru a deveni o spiritualitate proteiformă, ce pune pe același plan puterea simbolică a unui copac sau a lui Iisus pe cruce.

În ceea ce privește procesul creativ, fiecare lucrare pornește de la o mică schiță într-un carnet, ceea ce marchează o intenție formală. De acolo, pornesc adesea din centrul suportului pe care lucrez (hârtie, pânză etc). Este foarte important pentru mine să știu unde se află centrul, mijlocul pentru că activitatea mea este foarte „centrată”: vorbește despre intimitate. Creațiile mele descriu peisaje ale sufletului, pe care le situez simbolic la nivelul abdomenului, în sens larg – stomac, uter, piept. Doar pornind din acel mijloc pot să încep să creez, simetric sau asimetric. Ceea ce urmează este intuitiv atât la nivelul cromaticii, cât și al detaliilor formei. Lucrarea se constituie în mod instinctiv.

Fotografie Diametru 80 cm – acrilic pe hărtie cartonată cu fire de alamă, ÓBarbara Asei Dantoni – FORME 1 – 2021

Pentru realizarea lucrărilor folosești o multitudine de materiale –  pene, lemn, piele, hârtie sau pânză. Am dori să știm mai multe despre aceste alegeri și ce legătură au acestea cu tema identității.

Sursele mele de inspirație gravitează în jurul ceremoniilor tradiționale din Camerun și al artefactelor pe care le regăsim acolo: ornamente, podoabe, textile, pene, dar și elemente ce amintesc de originile mele italiene. Materialele pe care le folosesc sau mai bine spus efectele materialelor pe care le creez în tehnica trompe l`oeil sunt asociate unor coduri care se repetă. Atunci când folosesc metalul, placarea cu aur sau nuanțe de auriu, acel lucru este asociat locurilor sacre, cum sunt bisericile din Italia, pe pereții cărora abundă aurul. Dar aurul face de asemenea trimitere la sexul frumos, la bijuteriile pe care le poartă femeile în familia mea din Camerun, în special mama. Utilizarea lor este legată, prin urmare, de sacru și feminin, care formează împreuna „femininul sacru”. Toate alegerile cu privire la materiale se construiesc cam așa, la intersecția dintre natură și tradiții, dintre spiritual și profan.