Thomas Ruff. Artistul diagnosticat cu (photo)philie

De artistExpozițiiRecenzii
Written By

 O parte semnificativă din lucrările de artă conceptuală semnate de celebrul fotograf german Thomas Ruff, a putut fi văzută în anul 2019, la MARe, în spațiile dedicate artiștilor internaționali. Expoziția s-a numit: “Thomas Ruff: Photophilia” și a fost curatoriată de istoricul de artă Erwin Kessler. În urmă cu doi ani, publicul MARe se pregătea să interacționeze cu lucrările fotografului german Thomas Ruff, care purtau eticheta de photophilie, dată de curator expoziției. Thomass Ruff este un fotograf german, cunoscut pentru investigarea unor modalități și tehnici noi de re(producere) a imaginilor într-un sistem de prelucrări digitale. Rezultatul lor intervine pretențios în percepția obișnuită pe care o avem despre fotografie ca operă de artă. Paradigma “artei retinale” se schimbă din nou: dacă Duchamp a expus un ready-made, Thomass Ruff (foto)grafiază fără aparat de fotografiat. Gândirea de tip conceptualist asupra imaginii a fost cultivată de Thomas Ruff la Academia de Artă din Dusseldorf sub mentoratul cuplului celebru Hilla și Bernd Becher, alături de colegii lui, fotografi cunoscuți ca: Andreas Gkursky, Thomas Struth, Candida Höfer. Impreună, au contribuit în anii ‘70, la cristalizarea unei noi mentalități artistice în acord cu societatea post-industrială: noua obiectivitate.Ca urmare a revoluției tehnologice, dezvoltarea tehnicilor de printare la scară mare, devine factorul dominant prin care mediul de expresie fotografic renaște: 1989 este momentul în care fotografiei i se atribuie statutul de artă contemporană, subtitlu pentru una dintre cele mai importante expoziții: “Another objectivity Photography, Contemporary Art” curatoriată de Jean-François Chevrier și James Lingwood. Noua perspectivă artistică revendică conceptul duchampian: Imaginea fotografiată nu mai este o reprezentare a unor obiecte în spațiu, este în sine obiectul cu valoare spațială.   Proiecții de jurnal - IMAGO

"De când sunt custode în expoziția dedicată lui Thomas Ruff mă gândesc intens la ce înseamnă imaginea, cu o rațiune de tip etimologic, până la descarnarea cuvântului în esența lui -  IMAGO: <<Reflectarea senzorială în conștiința unui obiect sub forma unor percepții sau reprezentări>> dar și <<ultimul stadiu, adult, de metamorfoză a unei insecte - imago>>. (dexonline)Cu o privire repetitivă, aproape psihedelică la imaginea giff  a unui greier, care se transformă în imago cu aripi, îmi pun întrebarea: “Oare tot dupa acest principiu se transformă și imaginea? se desprinde de propria ei realitate atunci când ajunge la maturitatea unei gândiri? și dacă e așa, cum ne dăm seama că am atins nivelul unei gândiri mature? O serie de întrebări s-au declanșat în fața lucrărilor semnate de Ruff într-un limbaj computerizat cu encodări de tipul: JPG, JPEG, PHG, WPA. " (Elena Ghițoiu, din jurnalul unui custode la MARe)  Imaginile lui Thomas Ruff  sunt fotografii studiate anatomic cu ochii unui radiolog, disecate și transplantate ca într-un sistem viu de prelucrări digitale, care ating subiecte istorice, politice, astrologice, biologice, intimist-artistice: "Este un om de știință sub acoperirea unui artist care explorează o tulburare curentă: photophilia.” (Erwin Kessler).Intervențiile artistului cu carcater radiografic fac parte dintr-un proces de (re)fotografiere aproape compulsiv, care-l aduc într-o  zonă de manie fotofilă, heliofilă, foto-spasmodică, etc. ... și e un parcurs artistic asumat, fără extensii analogice: fotografiază fără aparat de fotografiat și joacă cu stil arta seducției în ochii privitorilor: “(...) Thomas Ruff se afundă în tehnicile, protocoalele, texturile și contextele fotografierii.” (Erwin Kessler).Lucrările lui Thomas Ruff derutează, iar când te afli în fața lor, teorii din istoria artei se rostogolesc asemenea unor mingi cu 5 straturi pe un traseu de golf. Se joacă cu sensul artei și te întoarce în punctul 0 al înțelegerii ei, prin tehnici și modalități, prin filtre și topicuri și mai ales printr-un simt radiografic acut.    Ca să pătrundă prin camera obscură a mediului digital, mai înainte, Thomas Ruff a învățat să stăpânească tehnicile și protocoalele aparatului de fotografiat. Timp de aproximativ 40 de ani, între 1950-1990, primele fotografii realizate cu sistemul optic analog sunt rezultatele unor investigații de tip stilistic și funcțional în designe-ul contemporan al unor clădiri din Germania construite după cel de-al doilea război mondial. Fotografiile lui Thomas Ruff realizate în serii, așa cum este cea a “interioarelor”, de exemplu, desemnează un mod de gândire de tip documentar înscrisă pe aceeași linie de erudiție cu cea a celebrului fotograf August Sander: " Prin rigoare, neutralitate seacă, prin studierea clinic-științifică a subiectului." (Erwin Kessler).  A urmat seria portretelor, iar timp de 5 ani, în lumina timpurie a dimineții, a investigat expresii și tipologii faciale. Serii ambientale și arhitecturale (1950-1970)
Influențat de stilul documentar în fotografie, pe care îl promovau soții Becher în cadru școlii de la Düsseldorf, Thomas Ruff a elaborat un proces de investigare în studiul formelor ambientale și arhitecturale aflate în trend, în  anii ‘60 și ‘70 în Germania. Mai întâi, a început cu interioarul propriei case, apoi cu cel al cunoscuților, ca pe urmă să fotografieze exteriorul clădirilor contemporane din Germania. Perosnalitatea voyarsistă l-a determinat pe Thomas Ruff să renunțe aproape de tot la analog și să vireze cu o perspectivă radiologică în spațiul digital. Casa cu numărul 45 aflată pe o stradă din Düsseldorf este prima imagine pe care a modificat-o digital. Ca să păstreze perspectiva și simetria clădirii foarte clare a închis fereastra prin prelucrare digitală.     Seria portretelor (1981-1990). “Am încercat să aduc portretele înapoi în punctul 0, într-un mod conceptual și minimalistic doar ca să arăt fața cu puțină expresie.”
Imaginea supradimensionată a Andreei Kachold realizata în 1987 nu arată nici urmă de spasmă, este inertă, aparent fără emoții. La prima căutare după numele ei, motoarele google te direcționează către Thomas Ruff: Photophilia, expoziția de fotografie, care a fost vernisată pe 7 mai, 2019, la MARe. Andreea Kachold este cap de lista într-o expoziție referențială în ceea ce privesc abordările portretului în fotografie, înainte de 1990: “ FACES: European Portrait Photography since 1990” curatoriată de Frits Gierstberg. Thomas Ruff s-a remarcat printr-o serie de astfel de portretete fără context, supradimensionate, de tip buletin, până în anii '90. A vrut să surprindă acțiunea de a fotografia a oamenilor mai mult decât propriile emoții în fața camerei: “Performance-ul pare să facă parte din natura ființelor umane. Și dacă acest lucru ar putea să însemne că performăm tot timpul, atunci și fața în stare neutră este un performance.” (Thomas Ruff)  Imagini din Univers: 1989 -1992 (Stars). “Dupa ce am făcut portrete, m-a interesat imaginea din punct de vedere științific și medical radiografic.” (Thomas Ruff) 
Pentru Thomas Ruff, explorarea artistică și radiografică a Universului a fost un prilej de a pătrunde și mai mult în tehnici ale mediului digital. Între anii ‘74 și ‘87, a colaborat cu diferite centre de arhivare artistică: de la E.S.O. a avut acces la 606 de copii din panorama cerească a emisferei sudice, realizate după imagini redate de celebrul telescop Schmid. Multe fac parte seria m.a.r.s., iar câteva au fost expuse și publicului MARe.La prima vedere, Imaginile din m.a.r.s. par axiome pentru privitor, învelite cu o aură de mister, dar la bază sunt fragmente ale unor imagini din Univers, pe care orice utilizator online le poate accesa pe website-ul  Mars Reconnaissance Orbiter.  Însă, farmecul acestor fotografii se desprinde din cadrul obișnuit al sursei principale, prin manipularea pe care artistul o face: cerul întunecat devine o temă abstractă și redimensionată, la parametri mai mari.  
 Imagini de tip WPA: "Văd formatul fotografiei ca un link către modalități clasice de a imprima negative"
Actul de apropriere este primul factor care derutează felul în care publicul percepe fotografiile lui Thomas Ruff. Artistul preia imagini din arhive publice digitale și pe urmă le conferă un anonimat straniu. Așa fotografiază Thomas Ruff: fără aparat de fotografiat, prin snapshots și print screens, modalități de însușire ale imaginilor de pe internet. Aproprierea în artă a fost utilizată încă din secolul trecut de artiști, care au activat în interiorul mișcărilor: pop, minimale și conceptuale, expresii ale revoluției industriale și ale mass-mediei în plină dezvoltare. Cu siguranță, Thomas Ruff nu ar fi trecut cu vederea celebrele “Print Screens” ale lui Andy Warhool.   Iar în ceea ce privește arhiva cu encodări computerizate de tipul WTA, Thomas Ruff face o retrospectivă a fotografei de sec. 19,  relevând tehnica fotografică a fotogramelor. Când te afli în fața lucrărilor lui albastre, ai impresia că vezi imagini pe film aflate în primul stadiu de developare. Dar dacă Thomas Ruff fotografiază fără aparat de fotografiat, nu ar fi avut cum să le îmbăieze în substanțe chimice. Astfel, fotograful dezvoltă o retrospectivă a originii de sec 19 fotografiei, revelând tehnica fotografică prin negativarea fotogramelor foto. Aura albastră face trimitere la tehnica cianotipului, un procedeu chimic de obținere a imaginii pe bază de cianură, în negativ. Se observă o tentă spre albastru cum în alte procedee se observă tenta sepia. De fapt, Thomas Ruff face apel către originile chimice ale fotografiei așa cum s-a născut în sec 19; de aceea transformă pozitivul imaginii fotografice în negativ.  
Previous

Răzvan Neagoe / UNTITLED #15
Next

Vise încarnate. Expoziția cu tematică queer din cadrul galeriei Catinca Tăbăcaru