Expoziția multimedia de la MNȚRCPLUS, care prezintă practici artistice de rezistență pandemică

  Situația pandemică a declanșat pentru mulți dintre artiști emoții și practici corporale, care i-au adus introspectivi în fața unui nou context de rezidență. Și astfel, izolarea pătrunde sfera multimedia prin intermediul corporalității și devine concept curatorial în cadrul expoziției BALLAD OF ESCAPE DE LA  MNȚRplusC, curatoriată de Ilina Schileru.Expoziția este deschisă publicului până pe 15 octombrie și datorită unei prelungiri în program va putea fi vizitată și de Noaptea Albă a Galeriilor. Cu o arhitectură racordată de Mircea Tancău la concept, expoziția prezintă lucrări video, care aparțin atât unor artiști consacrați pe scena locală ca Olipiu Bandalac, cât și unor artiști emergenți din Franța, Ucraina, Columbia și Ungaria.Artiștii ne prezintă lucrări care dezbat paradigma corp/suflet, respectiv corp/obiect; iar rezultatul privit de Ilina Schileru (curator) ca pe o formă terapeutică se poate vedea în coregrafii complexe ca cele ale artiștilor Stanca Soare [( «I Made War» (6’40’’)] și Frederic Liver (“Les Quatre Milles Coups”), în scene unde exercițiile de respirație redau erotismul corporal așa cum ni-l prezintă cu voluptate Olimpiu Bandalac (Respiro”- 8’52’’) sau  în manifestări cu tentă trubadură într-un show performativ așa cum ni-l evidențiază ludic și cu dezinvoltură Santiago Reyes („Ce qui est dansé personne ne me l’enlève” (50’22’’)]: toate par să reprezinte voit sau nu, diferite aspecte ale singurătății și ale izolării în vremuri pandemice.Titlul expoziției, Ballad of Escape” (3’12’’) este inspirat de relația sinestezică pe care artistul Piotr Armianovski (UA) o are cu poezia poetului șaptezecist Hrytsko Chubay: “Armianovski oferă interpretarea lui asupra condiției evadării, așa cum o descrie marele poet ucrainean.” ( Ilina Schileru, curator)În cadrul expoziției se remarcă și o tânără artistă, Stanca Soare, aclimatizată recent în țară după sudiile doctorale la Paris. Lucrarea ei [( «I Made War» (6’40’’)] explorează  posibilități coregrafice și sensuri profunde asociate războiului tradițional de țesut în paradigma corp /obiect: “Războiul de țesut este o reflecție asupra uneltei care creează opera și opera în sine; iar lucrul manual poate fi văzut ca un proces de dezvoltare organic. În acest caz, unealta este o operă. “ (a mărturisit Stanca Soare pentru artevezi).         Programul expoziției s-a suprapus cu Zilele Muzeului Țăranului (9-19 septembrie), care marchează debutul toamnei, în preajma sărbătorii Înălțarea Sfintei Cruci. Cu această ocazie, muzeul pregătește vernisaje și târguri speciale pentru vizitatori. În acest interval au putut fi urmărite, la MNȚRplusC, două vizionări ale producției documentare maghiare „Trei Dansuri” (1h15’) (pe 10 și 14 septembrie), film premiat la festivaluri de profil (Festivalul 47 Dance on Camera - New York, Festivalul de film de artă Asolo - din Asolo, Italia, Festivalul Internațional de Film Documentar GZDOC din Guangzhou - Guangzhou, China, Dance Camera West - Los Angeles, Statele Unite și Festivalul Internațional de Film de Artă EPOS de la Tel Aviv, Israel). Glória Halász, regizoarea filmului, s-a născut în 1985, la Budapesta și este creatoarea mai multor documentare de lungmetraj. Participă activ în circuitul festivalurilor de film profesionale de înaltă calitate, câștigând premii mari, inclusiv Marele Premiu al Juriului UNAFF (United Nations Association Film Festival) din Statele Unite, primit la Universitatea Stanford.Proiecțiile au fost realizate prin parteneriatul cu Institutul Cultural Maghiar la București.   Foto Credit: Vladimir Bulza, Ilina Schileru, Stanca Soare  

Previous
Previous

Cum sărbătorește atelierul independent de litografie Dou Printstudio din Turcia, 250 de ani de la invenția litografiei

Next
Next

800 artifacts of Dacian and Roman roots, at the National Museum of Archaeology from Madrid