Expoziția Colaps a artistului Liviu Bulea de la Diptych
Expoziția artistului Liviu Bulea - Colaps, a fost găzduită de Diptych, timp de două luni.
Publicul a avut, astfel, ocazia, să se familiarizeze cu practica artistului care încorporează curentul povera cu estetica urâtului, într-un concept care vorbește despre ruine și starea de decrepitudine a mediului urban.
"[...] Îmi găsesc inspirația în situații precum o păpădie care crește fără probleme prin crăpăturile unui teren cimentat sau un copac care a reușit să-și înfigă rădăcinile în structura unei clădiri", declară Liviu Bulea într-un interviu acordat Linei Țărmure pentru Dilema Veche.
Din comunicat:
„[...] Colapsul reprezintă o stare iminentă și omniprezentă. Încapsulează poate cel mai limpede trecerea timpului și a puterii naturii. Natura ca lume imaterială, ca totalitate a ființelor și a lucrurilor din Univers, dar și ca natură umană ce își (re)prezintă caracteristica intrinsecă a delăsării frecvente, a nepăsării constante sau a indiferenței coerente. Se conturează, astfel, o estetică a ruinei, a decadenței romanticizate atât de consistent printre autorii secolului XIX. Liviu Bulea, creator al secolului XXI, perpetuează interesul asupra decrepitudinii, pe care îl decontextualizează cu scopul reasamblării în forme care pot fi substituite spațiului expozițional. Adică, artistul colectează „gunoaie” sau bucăți din ceea-ce-a-fost-cândva (ambalaje și învelișuri, fragmente de ziduri, bucăți de moloz, rigips și plase din fibră de sticlă, dar și ferestre de la colțurile străzilor berlineze sau pariziene, grilaje, mânere, neoane sau alte semnale luminoase aruncate și uitate în spațiul comun, pe care majoritatea o ocolește cu rigurozitate) și le folosește pentru a crea noi elemente. Probabil că se poate discuta despre o anumită estetică a urâtului, însă nu neapărat aceea teoretizată inițial de Karl Rosenkranz la jumătatea secolului XIX, ci aceea care ne înconjoară în cotidianul urban, ca urmare a pasivității și indolenței omenești. Acele locuri de care ne ferim în general și care creează actualele zone „rău famate”, devin motorul impulsului creator, dar și o dovadă a nevoii de comprehensiune a lumii înconjurătoare. [...]” Lina Țărmure
.
Liviu Bulea trăiește și lucrează între Turda și Berlin. Lucrările sale au fost expuse la Urban Nation Museum din Berlin, Muzeul Național de Artă din Berlin, MNAC București, MUMOK Viena, Institutul Cultural Francez din Cluj, Institutul Cultural Român din Berlin, Technopolis din Atena, Bucharest Biennale, Jurmala Art Museum din Letonia etc, în timp ce a fost găzduit în calitate de artist rezident în Cité Internationale des Arts, Paris (oferită de Banca Europeană de Investiții), în Urban Nation Museum din Berlin, St.A.I.R. din Graz (oferită de Cancelaria Styriei) și în Kultur Kontakt Austria (oferită de Cancelaria Austriei). Pentru licență și masterat, a realizat o cercetare artistică asupra corpului bolnav, concentrându-se pe amintirile spațiilor și obiectelor din secțiile de oncologie ale spitalelor. Domeniul său de cercetare se extinde de la memoria spațiilor arhitecturale la implicarea sa în comunitatea queer. Este doctorand la Universitatea de Artă din Cluj-Napoca, unde cercetează relația dintre artă, arhitectură și mediul urban. Printre altele, a primit trei burse Erasmus: Freies Museum din Berlin, ASP Katowice din Polonia și Hosek Contemporary din Berlin. Lucrările sale se află în colecțiile următoarelor instituții: European Investment Bank, Luxemburg; Muzeul Național de Artă Contemporană din România; Queer Museum, București; Schwules Museum, Berlin; Urban Nation Museum, Berlin; Universal Museum Joanneum, Graz; Tom Of Finland Foundation, Los Angeles; Visual Kontakt, Oradea, și multe colecții private.
Foto credit: Răzvan Năstase