„În spatele fotografiei nu a existat intenția de a semnifica ceva punctual. Mă aflam la un campionat de aplicații inovative în tehnologie și îmi asumasem să realizez câteva fotografii descriptive ale evenimentului. Apoi, recent, în contextul staționării îndelungate acasă, am revăzut imaginea cadrată pe film și aproape imediat a căpătat o simbolică împământată în contextul actual; o asociere cu lipsa libertății, o tendință escapistă, o dorință de a rupe granițele și fundăturile, de a fi altcineva, în altă parte, de fapt însumate – alienarea personală și colectivă.
<<Alienarea spectatorului în profilul obiectului contemplat poate fi însumată astfel: cu cât contemplezi mai mult, cu atât trăiești mai puțin; cu cât accepți a te recunoaște pe sine în imaginile dominante ale necesității, cu atât mai puțin îți înțelegi propria existență și propriile dorințe>>. (Guy Debord)
Apoi mi-am dat seama cum imaginea unui lucru prevalează lucrul în sine. Cu alte cuvinte, asistasem la un spectacol, un clișeu vag și golit de idei.” (Teodor Horea, fotograf)
