România: Paradisul picturii contemporane și al artei textile

 

 

Anul trecut pe 2 august, în calitate de artist vizual și cercetător al proiectului european  R+D+i Project „RRReMaker – Reuse Reduce Recycle AI-based platform for automated and scalable Maker culture in Circular economy (H2020-MSCA-RISE, nº 101008060)”, am ajuns pentru prima dată în București având o misiune foarte importantă: aceea de a căuta opere de artă și artiști români care lucrează cu materiale textile sustenabile sau reutilizabile, să caut în special tehnici și metode din sfera picturii contemporane dar și din aria meșteșugului tradițional cu textile și să observ influența acestui meșteșug asupra practicilor artistice contemporane din această zonă.

Folosind această călătorie drept mijloc de cercetare, descoperire și acumulare de cunoștințe, am vizitat varii locații din țară, printre care aș vrea să accentuez cele trei „zone textile” care mi s-au părut destul de fascinante: regiunea Maramureș, atelierul Zidaru de lângă Suceava și București, capitala țării.

Privind înapoi la călătoria mea, prima descoperire a fost reprezentată de covoarele de perete românești, puse în 2006 de către UNESCO pe lista Patrimoniului Cultural Intangibil al Umanității. Având impresionante modele geometrice extrem de colorate, aceste covoare de perete tradiționale încă sunt făurite așa cum se făceau acum multe veacuri de către româncele din zonă. Aceste covoare sunt fololsite în scop decorativ dar și pe post de izolație în casă, am fost fascinată de puterea istorică pe care o au textilele, în sensul de semn al identității unei comunități, dar și de modul în care sunt folosite, pentru a proteja oamenii, mai ales în zonele rurale.

În acest sens, am avut oportunitatea să descopăr esența meșteșugului și artei românești textile în orașul Săpânța, din zona Maramureșului, iar asta direct de la femeile țesătoare.  În mod deosebit, trebuie să subliniez vizita la atelierul țesătoareai Stan Anuța, care se află chiar în bucătăria proprei sale case, în fața unei grădini proaspete care avea multe plante și flori în culori calde. În atelier avea un război de țesut de peste 100 de ani la care încă țese covoare de perete ce astăzi sunt totalmente văzute drept opere de artă contemporane.

 

 

În continuarea călătoriei mele, mi-ar plăcea să menționez despre invitația artiștilor Victoria și Marian Zidaru de a-i cunoaște și a le vizita atelierul și „complexul artistic” denumit Ferma de artă, care e construit într-o zonă rurală spectaculoasă în micul oraș Liteni din regiunea istorică Bucovina, în nord-estul țării. Acum, trebuie să recunosc că, deși îmi este foarte dificil să fac o selecție a celor mai speciale momente pe care le-am trăit în timpul vizitei mele, în următoarele fraze mă voi concentra pe tema cercetării mele din România, pentru a scoate în evidență minunata mea întâlnire cu broderiile-cuvânt ale Victoriei Zidaru, cu țesăturile ei împletite dar și cu instalațiile de artă făcute din țesături.

Stând în atelierul Victoriei Zidadru (o experiență pe care nu o voi uita vreodată), am avut ocazia să fiu în contact direct cu operele ei de artă multi-senzoriale făcute cu materiale naturale austere (spre exemplu frunze, ierburi aromatice, etc) pe care chiar ea le adună cu multă grijă, astfel contribuind la conservarea și sustenabilitatea ecosistemului natural al zonei ei de baștină. Mai mult decât atât, din punctul meu de vedere, bogăția și elementul etern al lucrărilor sale stă în încărcătura spirituală a procesului ei creativ, un ritual conceptual și simbolic.

 

 

 

Ca să închei acest scurt dar extrem de emoționant tur, mă voi opri să apreciez lucrările textile făcute de către Nicolae Comănescu, pe care le-am descoperit în cadrul expoziției de la galeria /SAC apoi, pe cele ale lui Megan Dominescu.

Cu toate că ambii artiști și-au terminat studiile în pictură, operele lor au încorporat textilele ca material de lucru. În cazul lui Comănescu, modul de a crea se bazează pe colecționarea constantă de haine purtate de familie și prieteni. Apoi, realizează lucrări alcătuite din forme abstracte și tridimensionale prin intermediul multiplelor straturi textile percepute ca planuri de culoare suprapuse peste care intervine la final, cu linii organice de acrilic alb, trasate cu pensula.

 

 

 

Pe de altă parte, așa cum mi-a explicat artistul însuși într-una din vizitele mele la atelier, schițele lui Domniescu de pe hârtie sunt transferate în rezultatul final fololsind tehnica împunsăturii cu acul pentru a crea covoare cu diferite culori. Fiind influențată de meșteșugul textilelor pe care mama și bunica ei îl practicau pe când era copil, și ea urmează același procedeu pentru „picturile ei cu textile”, la fel cum a făcut și pentru „picturile în ulei“, folosind fire de lână și fâșii de la haine second-hand. Deci, într-un fel, refolosirea și reciclarea materialelor textile, precum și procesul manual și artizanal al acestor creații sunt de aspecte care merită subliniate în „pictura lor cu textile”.

 

 

 

Scriu acest articol din Granada (Spania) fiind foarte fericită pentru că știu că am avut șansa de a cunoaște România prin intermediul talanților ei:= artei ei contemporane, a artiștilor ei, meșugarilor ei, galeriilor sale, muzeelor sale… Le  transmit mulțumiri tuturor oamenilor pe care am avut marea plăcere să-i cunosc acolo, care m-au ajutat și m-au însoțit. Sper să revin curând.

Între timp, pot să spun că o parte din rezultatele cercetărilor mele desfășurate în România vor fi prezentate în cadrul cursului internațional online intitulat „Textile in Contemporary Art and Design”, pe care l-am coordonat cu colegii de la Universitatea din Granada (Spania) și Universitatea din Palermo (Argentina) și care se va desfășura din septembrie până în noiembrie la Granada pentru întreaga lume, precum și covoarele tradiționale românești care au inspirat proiectul meu „Breaking Patterns”. O pictură murală textilă de dimensiuni mari a fost inaugurată  pe I Decembrie,  la cea de-a XXV-a expoziție de Artă Contemporană DMencia din Doña Mencía (Córdoba, Spania), la care particip ca artistă invitată.