Melanie Friend, Greenham Protest, 1984, reprintat 2023, Bishopsgate Institute

 

Muzeul Tate din Londra oferă un spațiu de recunoaștere pentru artistele “uitate” ale secolului trecut din Marea Britanie. Revolting women! Expoziția, care va fi deschisă publicului până la data de 7 aprilie, are o încărcătură imensă, atât din punct de vedere artistic –multe dintre lucrări vor vedea lumina zilei abia după unul, ori chiar două decenii de la creare – cât și din perspectiva istoriei feministe.

Expoziția valorifică moștenirea grupărilor de femei – cu idei considerate radicale la acea vreme – în cultura din UK.

Helen Chadwick, In the Kitchen (Stove) 1977 © The Estate of the Artist. Courtesy Richard Saltoun Gallery, London and Rome

 

Expoziția va explora evenimentele marcante ale mișcării feministe din Marea Britanie începând cu anii 1970, de la Equal Pay Act (legea echității de remunerare) până la Secțiunea 28 – legea adoptată în 1988 în timpul guvernării lui Margaret Thatcher care interzicea școlilor să vorbească despre toleranță în ceea ce privește homosexualitaea.
Expoziția aduce într-un singur loc o muncă de curatoriat definitivată după 5 ani – mai mult de 100 de artiste vor fi expuse. Mediile pe care artistele și-au lăsat amprenta nu se limitează doar la pânză, în expoziție se găsesc și numeroase sculpturi, opere din textile, fotografii, printuri, instalații ori materiale video. Multe artiste relevante pentru mișcarea feministă vor fi expuse pentru prima dată într-un cadru cu o asemenea vizibilitate și recunoaștere, cum ar fi Nancy Willis, o activistă care a luptat pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, în special ale femeilor, în anii ‘80 și ’90 ori Poulomi Desai – artistă autodidactă, a fost implicată în grupuri antifasciste și în Mișcarea Anti-Apartheid.

 

Linder, Untitled, 1976. Purchased by Tate in 2007 Photo credit: © Linder. Courtesy of Tate Britain)

 

Linsey Young are funcția de curator al artei contemporane britanice la Tate Britain, iar despre Revolting Women! spune că „Lumea artei mainstream este în sfârșit conștientă de faptul că de prea mult timp urmează o
viziune limitată, patriarhală, colonială asupra istoriei artei și că publicul nostru solicită perspective diferite. Aceasta este expoziția pe care mi-am dorit să o fac întreaga mea carieră, dar abia în ultimii ani a fost văzută ca o expoziție viabilă pe care oamenii vor veni să o vadă. În ceea ce privește perspectivele politice mai largi, există unele paralele destul de extraordinare (și deprimante) cu anii 1970 și 1980.” Sonia Boyce, Susan Hiller, Chila Kumari Singh Burman, Linder, Margaret Harrison, Penny Slinger și Monica Sjöö sunt alte artist ale căror picturi, desene, textile, sculpturi, filme și printuri sunt plasate într-un context social și politic. De cele mai multe ori în lucrările acestor
artiste fantezia artistică se îmbină pe nesimțite cu dimensiunile mult mai pragmatice ale existenței, cum ar fi bucătăria, supermarketul, scene aparent banale din viața unei mame.

 

Rita Keegan, Red Me, 1986 UK Gouvernement Art Collection Photo: Crown Copyright, UK Gouvernement Art Collection

 

Tot despre această expoziție Lindsay Young adaugă: „Un alt aspect vis-a-vis de care oamenii sper cu adevărat să răspundă este că nu trebuie să fi avut succes comercial sau să ai o istorie masivă de expoziție pentru a fi luat în serios. Viețile femeilor au fost atât de des perturbate de responsabilitatea de a-i îngriji pe alții, locuri de
muncă prost plătite sau pur și simplu oamenii care nu le ascultă, așa că adesea nu au același „profil” ca artiștii bărbați din aceeași generație. ”

 

Ana Spânu/ Traducătoare & Moderatoare de știri internaționale ArteVezi. Ana este absolventă a Masteratului pentru Traducerea Textului Literar Contemporan al Universității din București. Mereu fascinată de litere și artă, a tradus cu poftă proză pentru varii publicații. În prezent, predă engleză, iar pentru ArteVezi moderează știri din sfera artei internaționale pentru rubrica Stelit 01001.