Primele fotografii în istoria artei ne apar în alb şi negru până la descoperierea peliculei moderne în culori de către fizicianul James Clark Maxwell in 1861. Deşi arta fotografică a evoluat şi viaţa poate să fie exprimată cât mai realist în toate culorile ei, unii artiști aleg tot varianta fotografiei în alb şi negru iar alții rămân fideli fotogramelor pe film. Care să fie adevăratul motiv? Nevoia de abstractizare a realității, amplificarea unor drame sau pur și simplu este vorba despre o simplă opțiune în exprimarea artistică?
Să vedem care sunt motivele lui Julien Oncete fotograful dramei cotidiene în alb și negru: „Fotografia în alb şi negru permite un mai mare control al reprezentării, mă ajută să pun accent pe calităţile importante ale subiectului fotografiat şi să minimizez influenţele deranjante, cum este culoarea, acestea fiind cuvintele aproximative ale lui Andreas Feininger despre fotografia în alb şi negru cu care sunt absolut de acord.”
Cerul pare învolburat, norii parcă abia aşteaptă să se decarce de ploaie, peisajele sunt pline de tot misterul lumii, iar figurile oamenilor sunt oglinzile unei vieți îngreunate. Ei sunt „eroii” lui Julien Oncete pe care îi găsim ascunşi în cele mai modeste case de la țară dar şi în mijlocul metropolelor, unde totul devine anonim, în sunetul disonant al mulţimilor.
Pe aici îşi face viaţa fotograful Julien în explorarea celor mai întunecate spaţii din natura umană: „(…) Recunosc că mă atrage dramaticul din viaţa de zi cu zi, oamenii cu problemele lor nesfârşite şi specifice locului în care trăiesc. România este o ţară foarte potrivită pentru dramatismul imaginilor cu locuitorii satelor, în special, sate situate de multe ori într-un peisaj de o neuitată frumuseţe…”
Ca montaniard, Julien a experimentat tăcerea aceea specifică de pe vârfurile Carpaților care nu doar că l-a interiorizat dar l-a adus și mai aproape de artă și de sensul ei: „In 2009 am simţit nevoia să fac drumeţii montane şi o dată cu această nevoie, a venit şi dorinţa de a păstra anumite amintiri legate de munţii noştrii, de peisajele superbe pe care le-am descoperit în Carpaţii Româneşti. Aşa am ajuns la concluzia că îmi trebuie un aparat de fotografiat, ca mai apoi să urmez cursuri intensive de tehnică şi arta fotografică, în Bucureşti. Învăţ continuu, dar mai ales din mers, pentru că merg mult şi sunt un om de acţiune ” 🙂
Julien este si un om al contrastelor pentru că nu se întoarce bine de la munte și se pregătește de următoarea aventură: la oraș. Să ne aducem aminte cum a fost în Londra: „Experienţa mea de pe străzile Londrei de anul trecut care a durat 3 săptămâni, a fost ca un maraton foto pentru mine unde nu a fost exclusă oboseala, dar în acelaşi timp, totul părea neasemuit de frumos… Am fost singur şi am încercat să ating cât mai multe din <> pe care mi le-am dorit aproape. A fost marcant şi atât de diferit… Probabil că acolo mi-am conştientizat locul meu în lumea artelor, acela de fotgraf. Mărturisesc că detest fotografiile de nuntă şi genul abstract în fotografie!”
Ca să nu piardă contactul cu artistii și cu evenimentele de artă Julien este membru activ al celui mai exclusivist portal de fotografie din lume „1x.com” „Aici activez de 5 ani şi pot spune că este o socializare foarte constructivă cu membrii din peste 176 de ţări. În aprilie anul acesta vom avea o întâlnire cu primii 100 de membrii ai portalului în Amsterdam.”
Spațiu. Om. Julien are o atenție deosebită către arhitectura locurilor. Creează spațiul perspectival cu liniile de la traverse și cu cele de la stâlpii teleferici și de-o dată surprinde ba un personaj, care se pierde în zare, ba un altul care se apropie de privitor.
Dacă vizualul se transformă în experiență personală atunci expoziția „O lume pentru toţi” semnată de Julien Oncete este un moment de statornicie chiar acolo unde s-a și întâmplat: la Galeria Occidentului.
Autor Elena Ghițoiu
