Un cer tulburat. Expoziția cu două fețe de la Invitro, București
La Celulele Invitro (Malmaison) din București, a fost deschisă expoziția Cer tulburat a tânărului artist Luca Florian (n.1998, București).
Expoziția, îngrijită de biograful Alexandru Davidian, a putut fi văzută timp de aproximativ 2 luni în spațiul din București al galeriei.
Recent întors în țară, din Düsseldorf, cu titlul Meisterschüle la clasa profesorului Thomas Scheibitz, Luca Florian participă în cadrul a numeroase expoziții personale și de grup din București, Cluj și Timișoara.
În cadrul expoziției de la Celulele Invitro s-a putut vedea produsul artistic pe de-o parte și produsul artistic "îngrijit" pe de altă parte. Nu s-a pus în vedere un produs curatorial, rolul de curator fiind privit cu îndoială de către biograful Alexandru Davidian, care preferă, mai de grabă, să se auto-intituleze "îngrijitor de expoziție". Susținător al artei produse de Luca Florian Davidian este și autorul unor lucrări biografice despre viața artiștilor: Bednarik, Mircea Roman și Marin Gherasim.
"Mariajul atent (dintre miturile clasice, capodoperele trecutului și cele ale prezentului, oamenii apropiați sufletește ori întâmplările cotidiene demne de fascinație) este surprins printr-o artă misterioasă, sintetică, în care picturalul și sculpturalul se potențează reciproc, cultivând un amestec tainic între visare și reflecție, suprarealism și realism magic", afirmă Alexandru Davidian în textul "curatorial".
Mereu solitare, prezentate frontal, cu privirea fixă și pierdută în gol, personajele create de Luca Florian sunt misterioase și ambigue, redate așa, pe un fundal abstract și lipsit de repere narative. Singurul reper din fundal rămâne culoarea. În prim-plan, glasiuri redau imaginea sculpturală a unor personaje din porțelan iar delimitări fine de culoare în sfumato fac trasee de scufundare în lumea lor interioară.
În final, când te adâncești acolo, în universul lor personal, prin măiestria artistului, ce să vezi? Un vampirel timid, dar cu aere de punkist, cu o apariție cam frustă din toracele personajului, simbolizând lipsa speranței, respectiv pe omologul său, un putti contemporan, cam pudic și uscățiv, plutind cu neseriozitate spațiul celest.
Acum, judecând aspectul după legi universale, toate lucrurile au două fețe: the bright side și the dark side, speranța, respectiv lipsa ei...
Dar care este de fapt raportul dintre speranță și lipsa ei, în lucrările artistului Luca Florian? Ne vom da seama, poate, privind prin glasiuri, în ochii personajelor, sau ascultând ceva mai punk pe fundal... .
Autoare: Elena Est