Eleni Gkinosati. Ochiul nu se mai concentrează pe ceva specific, ci caută dincolo de ceea ce este evident

 Culoarea mai presus de formă, de convenții sau tendințe! Pare să fie una din devizele artistei Eleni Gkinosati, pentru care pânza albă, virgină reprezintă punctul determinant, cel care o impulsionează să ne dezvăluie cele mai intime trăiri și emoții redate într-o cromatică intensă, pe alocuri chiar agresivă, un laitmotiv în cadrul creațiilor sale. In continuare, o cunoaștem pe eterna îndrăgostită de culoare -  Eleni -  care aidoma unui îmblânzitor de animale, alege să dreseze culoarea, sa o asorteze, prin efervescență, cu ceea ce se petrece în forul ei interior.Eleni Gkinosati este absolventă a Școlii de Arte frumoase de la Atena și a cursurilor de pictură ale lui Angelos Antonopoulos, în 2015. Și-a continuat studiile de master la Londra (Kingston University of London). De atunci, a fost activă pe plan artistic prin prezentarea lucrărilor sale în numeroase expoziții colective, în colaborare cu galerii și spații artistice din Grecia și din străinătate. Spune că iubește pictura, culoarea și creează în fiecare zi noi serii de lucrări în atelierul său din centrul Atenei.Opera artistei Gkinosati se caracterizează printr-un tratament particular al culorii, dar și prin maniera în care alege să organizeze suprafața pânzelor sale. Indiferentă la reprezentarea fidelă și obiectivă a realității, prin intermediul contrastelor de nuanțe intense și texturi variate, artista se concentrează pe vizualizarea lumii așa cum apare aceasta în imaginația sa, respectând întotdeauna moștenirea picturii abstracte. Astfel, Gkinosati conferă o lumină iluzorie și o formă de agresivitate lucrărilor sale, cu tușe spontane, picături de culori dramatice și formate monumentale.Principalul obiectiv al practicii sale artistice este reprezentat de emoțiile umane. Astfel, artista optează pentru o utilizare nenaturală a culorii. Culoarea – o unealtă esențială a creației sale –funcționează pe pânza albă precum un canal de energie, de experiențe și emoții, dar și de angoase personale. Atât maniera dură pentru care optează, precum și absența formelor specifice indică o tendință constantă către autodeterminare, o nevoie de emancipare artistică, ceea ce pune în evidență o cercetare a „celuilalt”. Pânzele sale prezintă o interpretare personală a realității prin crearea peisajelor interioare colorate. Fiecare lucrare este o nouă identitate, un pas spre „celălalt”, o demonstrație conștientă a provocării nesfârșite a obiectivității și a cercetărilor perpetue ale dimensiunilor personale ale adevărului. Fiecare mișcare a pensulei șterge adevărul pânzei albe, aduce noi provocări ce se derulează prin intermediul unei game foarte variate de culori.Una dintre principalele trăsături ale lucrărilor tale este modul unic în care stăpânești culoarea. Care este rolul și funcția culorii pentru tine?Din momentul în care se învață pictura, se învață de asemenea modalitatea de folosire a culorii. Este fundamental pentru un artist. Prin lucrările pe care le realizez, încerc sa aduc un elogiu culorii și forței sale de expresie. Pentru mine, culoarea reprezintă unealta de bază, după desen, pentru a reuși să mă exprim pe o pânză albă. Este vorba despre materie și energie. Folosesc cu precădere culori calde pentru a exprima intensitatea, energia și, câteodată, trăirile intime. În mijlocul suprafeței picturale, dacă ne concentrăm acolo, vom observa un semn, un centru energetic recurent în fiecare lucrare. Este ceva inconștient, culoarea devine canalul de captare pe pânza goală a tot ceea ce mă definește.  Cum ai decis să te îndepărtezi de pictura figurativă care astăzi pare să se bucure de tot mai mult interes, pe mai multe niveluri?Am fost implicată în pictura figurativă înainte de a intra la Școala de Arte frumoase, în primii ani de studiu. După aceea, am continuat să desenez pe pânză, să renunț, treptat, la tot mai multe elemente pentru a ajunge la acest gen pe care îl prezint astăzi. Consider că alegerile nu trebuie judecate și nici determinate pe baza unor criterii comerciale. Pentru mine, pictura este o expresie a eului interior și a universului meu. Fie că vorbim despre o instalație sau o pictură, despre un subiect precis sau abstract, în oricare dintre situații sunt eu, cu ideile și sentimentele mele.  În prezent, foarte mulți artiști se îndreaptă către mijloace de expresie multimedia, însă tu rămâi interesată în continuare  de pictură. Cum îți motivezi alegerea de a te dedica picturii? De asemenea, observ că ai experimentat deja în creația ta și alte mijloace de exprimare. Arta nu se limitează la pictură. Acesta este punctul de pornire. Cred că unui artist nu ar trebui să-i fie teamă să încerce. Mie îmi place să experimentez noi subiecte, dar și modalități inedite de exprimare. Așa că nu exclud ca în viitor să mă îndrept spre instalație, video sau chiar scenografie. În anii studenției, am prezentat o instalație la scară mică în cadrul unei expoziții, la facultate. Mai recent, în urmă cu doi ani, am creat o mică serie de sculpturi influențate de pictura mea. Tot ceea ce este nou reprezintă o provocare pentru mine, iar provocarea îmi aduce bucurie și dorința de a mă confrunta cu ea. În orice caz, nu voi abandona pictura.   Atunci când am ales Londra pentru studiile de master, unul dintre motive a fost acela de a intra în contact cu noi tendințe artistice. Piața de artă și expozițiile din capitala engleză îi permit unui artist să descopere o scenă multiculturală ce reunește artiști și lucrări din lumea întreagă. În mod inevitabil, practica mea artistică a fost influențată de acest mediu. În cadrul proiectului Re-introduction (2016), una dintre picturile mele este proiectată video pe pânză. Expunerea unei picturi prin intermediul unui alt mijloc așa cum este cel video, îl adaptează pe spectator, prin prezentarea unui unghi diferit. Apoi, punctul de vedere al observației, emoțiile, timpul de așteptare în fața lucrării, dar și starea de spirit a spectatorului se schimbă. Toate acestea ridică diferite abordări în discuție, cum ar fi: este suportul cel care identifică lucrarea? Și cum ar putea fi interpretat acest lucru?În cea mai recentă serie a ta, remarcăm o tehnică diferită, bazată pe crearea și repetarea motivelor.Noua mea lucrare a survenit ca urmare a unor cercetări personale și a unei serii de proiecte experimentale. Datorită observației și introspecției, am descoperit că există un motiv specific pentru a crea o pictură. Prima tușă, prima urmă, primul semn care atinge pânza și rămâne acolo. Astfel, prima tușă a pensulei pe pânză reprezintă primul gând și acesta este începutul. Creația pe suprafețe pictate fără a apela la stilizare, fără implicare sau fără a da o formă concretă lucrărilor mele, mă face să cred că pictura își găsește sensul, acela de a nu da socoteală pentru nimic.Cât de ușor este să cumperi pictură abstractă, din experiența ta?Piața de artă este una dificilă pentru că se adresează prin excelență unui public restrâns, comparativ cu alte sectoare. În ce privește vânzarea de picturi abstracte, remarc din discuțiile cu colecționarii faptul că societatea începe să se schimbe, ochiul nu se mai concentrează pe cercetarea specificului, ci își dorește imperfecțiune, să caute ceva dincolo de ceea ce este evident. Astfel, pictura abstractă câștigă teren. Important este că vom înceta să chestionăm care dintre cele două – pictura abstractă sau cea figurativă – este mai comercială. Este mult mai interesant să ne axăm pe motivele profunde care ne determină să iubim arta pe care o realizăm sau pe care o cumpărăm. Cum crezi că va evolua creația ta? Ai prevăzut noi etape?Ideea de imagine și iluzie optică sunt chestiuni care mă preocupă în cadrul viitoarelor proiecte. Dacă facem o analiză aprofundată, pictura reprezintă o iluzie optică, un delir, un joc vizual între umbră și lumină care încearcă să placă privitorului și să creeze o impresie.