Comănescu „pune masa” la Hotel Caro: o acțiune performativă curatoriată de Iuna Șerban

   Miercuri, 16 august, în intervalul 17:32 – 19:53, la Hotel CARO, artistul Nicolae Comănescu „pune masa”.  Acesta revine după un timp relativ scurt de la ultima sa acțiune performativă, care avut loc tot la Caro, în luna mai, în cadrul târgului de artă RAD. Se știe că în trecut, în lunile octombrie și noiembrie 2015, Nicolae Comenscu „a mai pus masa” prin spații publice. De fapt, a utilizat lucrările lui din seria „Ordeful, Mezanplasul și Harneala” pe post de fețe de masă. Practic, artistul a invitat oamenii să se servească pe „fețele de masă” improvizate de el, în barurile pe care acesta le frecventa: A1, Niște domni și Fiii, J'ai Bistro. Întreaga serie a putut fi văzută în expoziția de la H'art, din decembrie 2015.Noua acțiune, intitulată de Iuna Șerban „Răumanian Time - picnic curatorial", propune un happening  în care publicul este invitat să servească mâncare și băuturi pe lucrări din seria „Ordeful, mezanplasul și harneala” (2015). Imprevizibilul va juca un rol important, iar rezultatul va fi marcat de hazard. Din comunicat:Într-o zi călduroasă de vară, ne vom putea bucura împreună de o gustare lejeră, având drept background lucrările care abordează un subiect nu tocmai lejer.mâncau la o masă lungă și bogatăașa după cum esteobiceiul prin părțile noastre răsăriteneVirgil Mazilescu  „Masa lungă și bogată răsăriteană musai e să aibă pe ea o mușama – viu colorată și adesea înflorată. Obișnuitul model floral al mușamalei e o imagine ornamentală, complet pașnică, menită să asigure tihna în timpul mesei: nici nu vezi modelul, nici nu-l ne-vezi. Modelul floral e undeva acolo, fundal cu zgomot de fond plăcut pentru bucate și băuturi, neintruziv acompaniament ce îngână mantra bonomiei, a belșugului, a cinstirii.Și lucrările lui Nicolae Comănescu din seria Ordeful, mezanplasul și harneala sunt concepute să fie mușamale, fețe de masă. Însă modelul lui floral roz-oranj-galben-roșu e cu flori de mucegai. Dispuse pe masă, la orizontală, lucrările se divulgă treptat: nu poți repera din prima ce formează carnația dripping-ului, apoi încet din presupusul model floral apar oameni, siluete cu căști și scuturi, mulțimi fără chip angajate într-o acțiune, poate o luptă? Seria prezintă scene din diverse proteste, mai cu seamă cele din 2013 legate de Roșia Montană. Pe aceste lucrări, zgomotul de fond e al istoriei – nu al istoriei cu majusculă ci al istoriei ca revistă a presei din care evenimentele au obiceiul să se șteargă. Cât de mult nu ne mai amintim acum despre protestele cu Roșia Montană de acum 10 ani? Au venit alte proteste și le-au luat locul, la fel cum vor veni alte revoluții să ia locul revoluției – și tot așa, și tot așa. Rămân după doar imaginile? O vreme rămân imaginile, dar miza acestei serii de Comănescu nu este cea a imaginii, tocmai pentru că ea se șterge, ci cea a obiectului și a acțiunii. Obiectul e o față de masă cu mărturii ale protestelor, dar apropierea de fața de masă, atunci când stai la masă, face dificil să descifrezi „modelul”, pe când îndepărtarea – îndepărtarea în timp – face amintirea să se dizolve. Acțiunea e ospătatul – cinic că pe fundalul protestelor, al nemulțumirilor, al răzvrătirilor, al revoluțiilor, se mănâncă? Sau de fapt firesc că se întâmplă astfel? E acest eveniment o comemorare, o aniversare de 10 ani a unui tip de protest care se întâmplă periodic undeva în lume? E o masă care să ne stea în gât, momentul când satisfacerea unei nevoi (mâncatul) se convertește în lupta pentru un drept și pentru o libertate (exprimarea opiniei) – sau e o doar necesitatea unei mese în fireasca digestie a evenimentelor? Experiența, pariul e al tău, al comeseanului, care se va așeza – nu metaforic, ci fizic – la aceste mese înveșmântate cu aceste lucrări-mușamale și își va da singur un răspuns.” Ioana Iuna Șerban, Curatoare Powered by /SAC în parteneriat cu MARe. Mulțumiri: Lorena Smărăndoiu și Radu Ogluz.