Bogdan Scoromide. Un 'score' în disc jockeying și curator S-online

Când aud numele de Scoro, îmi vine să mă teleportez la unul din party-urile de tip Boiler Room, într-o ambianță estivală, unde ai putea să savurezi un safe sex cocktail în timp ce te miști pe sonorități electronice în cheie techno. În realitate, Scoro hrănește cu succes hedonismul tipic nopților de vară, fiind invitat să performeze în diverse cluburi cosmopolite din țară și din străinătate... Însă cea mai profundă parte din toată treaba asta îmi arată că Scoro este un score în disc jockeying, doar că la prima vedere nu pare nici tipul maintstream de Dj. dar nici vreun Puff Daddy al muzicii electronice. Este o prezență care cerne discreția în raport cu ce știe să facă, iar acest aspect se datorează în mare parte și activităților de laborator: experimentele muzicale, trucajele de tip studio și transformările sonore sunt accelerate, încetinite sau distorsionate în izolarea dintre patru pereți ai studio-ului, cu căștile la urechi.

Scoro este un Dj. profesionist, care se remarcă prin tehnici originale de mixaj și printr-o cultură muzicală vastă de tip underground. În 2019 înființează casa de discuri Orgone Dealers, care are la bază filtrarea sunetului pe bandă magnetică. Pentru colecția lui de releas-euri pe casete audio a fost invitat la festivaluri  prestigioase de muzică precum: Music Unlimited (Wels), Konfrontationen (Nickelsdorf), Irtijal (Beirut), Mirage (Lyon), șamd. De altfel, pare să aibă și o imaginație bogată: Într-o zi, l-ar fi invitat pe Surkov la un brunch, tema unui podcast pe canalul de soundcloud al proiectului S-Online.

Recent devine și curator de sunete în cadrul proiectului S-Online, un start-up dezvoltat de MARe și coordonat de Ioana Iuna Șerban în digitalizarea și filtrarea unor materiale audio de arhivă în mediul online. Mai multe detalii despre proiect, am aflat chiar de la ea într-un alt interviu dedicat în exclusivitate pentru artevezi.

Și pentru că lista ar putea continua, m-am gândit să aflu mai multe despre provocările pe care le are un curator de sunete, într-o perioadă când regulile sanitare de distanțare împing migrarea artei audio din mediul real în mediul digital:

 

 Elena Ghițoiu: Care este rolul principal al unui curator de sunete în mediul online?Bogdan Scoro: Să selecteze lucrări interesante, într-un mod coerent și încerce să le facă ușor de înțeles pentru public. La online partea bună e că pot fi incluși și artiști absolut necunoscuți deoarece nu este nevoie de renume pentru a atrage public la expoziție, ci expoziția vine la oameni acasă.  E.G.: Cum se intersectează activitatea ta de curator în S-online cu fapul ca ești și artist în cadrul ei? Care sunt provocările unei astfel de intersecții?B.S.: Ani de zile am vorbit despre faptul că nu e ok să te auto-propui sau să te autocomisionezi, auto-plătești șamd. De data asta includerea mea printre artiști a fost o surpriză pentru mine, nu prea am avut un cuvânt de spus. Cam asta este situația curatorului în România de azi, iar provocarea ar fi să-ți păstrezi răbdarea și să încerci să rămâi în țară, deși sunt peste tot semne că nu e o idee bună.E.G.: De ce ai ales să redai sonor în cadrul S-online un brunch cu Surkov și nu cu altă personalitate? Ce te-a atras la aceast om?B.S.: Nu-s de acord cu acțiunile lui, dar din punct de vedere artistic, mă inspiră, este muza mea în ultimii câtiva ani. Având o educație în teatrul post-modern, Surkov aplică acele metode în politică, de exemplu finanțează grupuri conservatoare și grupuri anarhiste în același timp, de asemenea declară deschis că face asta, rezultatul fiind confuzie totală. Puține lucruri ne pot ajuta să înțelegem mai bine lumea în care trăim azi decît examinarea metodelor lui Surkov, iar piesa pe care am făcut-o încearcă să descrie, sonor, câteva minute în care am putea s-o percepem așa cum e în realitate.E.G.: Care sunt cele mai importante repere tehnice pentru redarea sonoră a unui material de arhivă în mediul digital?B.G.: Cel mai important lucru e ca toate piesele dintr-o serie să fie masterizate de aceeași persoană, în același fel, pentru a le da o coerență. O selecție bună făcută de curator îi poate face munca mult mai ușoară celui care le șlefuiește.E.G.: Cum vezi migrarea sunetului din mediul real performance în live streaming si transferat online? Care sunt avantajele si dezavantaje unei astfel de migrații?B.G.: Dezavantaje ar fi în calitatea experienței, calitatea sunetului și în posibilitățile ascultătorului de a se concentra. E greu cu 30 de tab-uri deschise. Avantaje ar fi doar pentru artist și anume că este văzut de un număr mult mai mare de oameni. Deci este văzut de mai mulți, dar într-un mod un pic mai superficial.  E.G.: Ne mărturisești câteva repere de pe scena muzicală electro-acustică românească și internațională, care te inspiră la ora actuală?B.S.: Cu mare plăcere. De la noi ar fi Diana Miron, Laurențiu Coțac, Sian Brie, Simina Oprescu, Dan Michiu Dinescu, toți tineri, 25-30 ani, iar de afară îmi plac Okkyung Lee și John Butcher. O mare parte din muzica electro-acustică improvizată este făcută foarte prost, de oameni cu talent de inginer, nu de artist, iar asta explică reputația ei nasoală și felul în care este văzută de majoritatea oamenilor. De aceea am dat exemple puține, dar bune, de “mers la sigur”.E.G.: Care este ritualul tău înainte de a performa pe scenă?B.S.: Câteva pahare de vin, o țigară. Mă uit cu atenție la contextul în care mă aflu și la oamenii prezenți, ce alți artiști mai sunt înainte sau după mine, iar asta dictează ce o să fac, încerc să afirm particularitatea momentului. Mi se pare că-s mai bun curator decât artist, însă uneori mă trezesc artist. Orice care mă poate face să uit pentru câteva minute de faptul că trăim într-o Idiocrație.