Beniamin Popescu este un artist vizual din București care încorporează pictura sculpturală în practica lui artistică recentă. Lucrările lui sunt o explorare a texturii și formei ce amintesc de structurile clădirilor dintr-un sit arheologic. Fie că este spațiu de locuit, sau un monument vechi, lucrările lui examinează conceptul de clădire, de spațiu în continuă tranziție, unde progresul și regresul se întâlnesc. Rolul unei clădiri nu se sfârșește în momentul când nu mai îndeplinește o funcție practică pentru oameni. Beniamin ne provoacă astfel să privim în mod diferit obiectul arhitectural: ca o punte între prezent, trecut și viitor.
Așadar, vă invităm să urmăriți interviul cu Beniamin Popescu acordat în exclusivitate pentru Artevezi după ce a câștigat una din edițiile /Untitled – concurs anual organizat de artevezi pentru artiștii emergenți pe instagram și să vedeți modul cum se derulează procesul lui creativ:

G.C.: Povestește-ne puțin despre parcursul tău ca artist vizual. Cum au fost primii pași și care au fost interesele tale tematice la început de drum?

B.P.: Primii pași au început acasă, apoi la școală, când profesorii îmi chemau părinții să le spună că, la ore, mai mult desenez, în loc să scriu și că ar trebui să facă ceva în privința asta. Apoi am urmat Liceul de Arte Plastice din Târgoviște și UNArte, secția de pictură. Interesele tematice au fost diverse, însă, studiul corpului uman, a fost tema asupra căreia am insistat mare parte din timp.

 

 

G.C.: În lucrările tale accentul este pus pe obiecte sculpturale ce amintesc de structurile unor construcții și folosești materiale atipice precum metal, ipsos, ciment. Ce anume te-a determinat să alegi sculptura în detrimentul altor medii vizuale?

B.P.: Sculptura nu este background-ul meu educațional. Am abilitatea să mă exprim cu ușurință, în mai multe medii, și îmi place să dau o șansă în plus ideilor pe care le implementez. De data asta, am ales sculptura!

 

 

G.C.: Ai avut recent o expoziție personală la ETAJ artist-run space numită The Fallen City. Expoziția se remarcă prin imaginarul arhitectural pe care îl pui în lumină: explorarea ruinelor, materiale de construcție, clădiri fragmentate. De unde a pornit aplecarea către arhitectură în cazul tău și care este puntea dintre artă și arhitectură?

B.P.: Cred că diferența este pur academică, ca artist nu văd o linie de demarcație, inspirația poate veni din orice domeniu, dacă ești deschis să privești ce se întâmplă în imediata apropiere. Expozitia The Fallen City, pe lângă imaginarul arhitectural, rescrie o experiență personală, pe care am avut-o cu șantierul, unde am lucrat cu materialele de construcții, pe care acum le integrez discursului artistic.

 

The Fallen City, ETAJ 

 

The Fallen City, ETAJ  

 

G.C.: Ce consideri că ar fi important ca oamenii să vadă în ruine? De ce este important pentru tine să faci vizibilă condiția obiectului ruinat?

B.P.: Cred că este important să înțelegem ruina ca fiind o punte în timp, o secvență care descrie un proces care i se desfășoară în mod natural, unei arhitecturi. Ruina nu este obiectul direct din fața noastră, ci este o stare, pentru că ne ajută să distingem între trecut și prezent.

 

 

Beniamin Popescu / Untitled #14, metal, ipsos și răsină acrilică, 2021

 

G.C.: Privind lucrările tale, pare că procesul din spate este un aspect la fel de important ca produsul finit. Cum ai descrie procesul tău de lucru, de la momentul 0 al ideii până la realizarea practică? Știi din start ceea ce vrei sau experimentezi pe parcurs?

B.P.: Procesul descrie fidel modul în care gândesc, în afara momentului 0 nu mai există nimic: schița este lucrarea și obiectul final, în același timp!

 

 

G.C.: Numește trei artiști a căror muncă o admiri și de ce.

B.P.: Richard Serra, Gherhard Richter și Damien Hirst pentru diversitatea în exprimare.

G.C.: Unde îți putem vedea lucrările în prezent?

Online, pe instagram si în atelier – unde vă aștept! 🙂

 

Articol scris de Gabi Cherciu