Teodor Horea / Untitled
„În una din verile trecute, călătorind înspre New York cu scopul de a realiza un scurt film (despre o româncă în America), m-am izbit de zidurile de sticlă și beton ale orașului ca valurile de țărmul stâncos. Pătruns în interiorul Babilonului fortificat, unde de lumină prinse înăuntru se reflectau continuu și se izbeau și ele de opacități ale cerului înțepat ca de schije de stibină. Am simțit că intru în dimensiunea unei ficțiuni.
Până atunci văzusem orașul în filmele care îl „creaseră”, îl transformaseră într-un icon. Dar intre timp mi-am dat seama că lucrurile care mă înconjoară sunt cât se poate de reale, palpabile…nu doar cu degetele, dar cu ochii. Realizarea filmului, toate căutările și construcțiile de mise-en-scene ne-au ocupat atunci mie și echipei aproape integral cele două săptămâni cât a trebuit să trăim acolo pentru acel proiect. Între cadrele menite să retransforme pentru a mia oară orașul în distopie, am reușit să fur timp în care să dispar cât să captez fotografic anumite instanțe ale realității hic et nunc. Nu am gândit prea mult. M-am lăsat vrăjit de aceleași mreje poate care i-au purtat odată la plimbare pe aceleași trotuare pe mari maeștrii coloriști. M-am lăsat sedus ca o rozătoare din subterane de șerpii viu-colorați și cu atât mai veninoși… Culorile redate în seria foto creată acolo emit tocmai puterea reală a tactilității vizuale. Așa cum se întâmplă cu fotografia de față: culori crude, atât de (supra)saturate de contrastul luminii caniculare, așa încât albastrul bistroului sau roșul mesei nu mai sunt culorile cu care sunt vopsite bistroul sau masa…ies din contururi, din dimensiune și devin pete pe retină, radiații emise, care te fac să umpli spațiul cu atenție.” ( Teodor Horea / Fotograf )
